Back on track…?

A trecut cam o luna de la ultima postare, o perioada scurta in care am zis sa do things my way daca altfel nu se poate. Am reluat alergarile incet, cu o incalzire un pic mai lunga fata de ce eram obisnuit, un tempo mai redus, dar ceva acolo sa keep me going. Desi puteam sa skiez si sa ma dau cu bicla si alte activitati…parca lipsa alergarii se simtea, si la propriu si la figurat. Asa ca am decis sa fac teste pe mine, alergari lungi, usoare, tempo mai moderat, km mai in viteza cand am vazut ca lucrurile par sa mearga..rezultatul dupa o luna?

Durerile par sa nu persiste in timpul alergarii, cu o zi de pauza pot relua apoi iar o alergare lejera, viteza incepe sa creasca desi trebuie lucrat la capitolul asta… Ca si concluzie, am ales sa imbratisez durerea, sa nu o mai las sa ma afecteze ca inainte si sa vedem cum facem echipa fara sa ne punem bete in roate la nesfarsit. Am incercat si cu metoda mers la doctori si cu repaos mai mare, acum incerc metoda mea, ‘keep running, but listen to your body’. N-am fortat inca nimic mai mult decat am putut duce, am combinat alergarea cu bicla, ski de tura si ceva streching si putin mai multa odihna decat ii dadeam de obicei.

N-as putea spune ca am ajuns la o balanta dar macar incerc sa fac ceva in privinta asta. Daca la inceputul lunii cantaru tipa sub mine la cele 75 de kg, acum la sfarsitul ei adun undeva la 69-70, ceva mai decent si ceva ce-mi permite sa ma misc mai in voie (poate era si asta o cauza).¬† Cum intre noiembrie si ianuarie am alergat de 7 ori doar, am reusit cumva ca de la inceputul anului asta sa alerg aproximativ¬† 250 de km, mare lor majoritate fiind luna asta. Slabut ar zice unii, decent as spune in conditiile de fata. Voi vedea cat de curand in ce masura ma va afecta sau nu nr mic de km, cert este ca primul test adevarat va fi la Ecomarathon (Adelin, sper ca te antrenezi:P). Corpul meu se pare ca era obisnuit cu un anume pattern si ii trebuia o doza de miscare ce deja se intiparise in memoria lui. Cand nu i-am dat ce trebuie, mi-a ‘dat’ el de inteles cum sta treaba. Asa ca si treaba asta cu miscarea e cu 2 taisuri…corpul ajunge in cele din urma sa se adapteze cu o cantitate mare de efort si sa functioneze in parametri normali, dar sa dai reverse la procesul asta poate sa aiba consecinte nu foarte placute. Problema se pune…daca ne inhamam la un stil de genul asta, suntem noi in stare sa-l mentinem cat mai mult timp sau e doar o chestie de moment? suntem noi capabili sa o luam de la capat, zi de zi, an de an sau doar atunci cand avem nevoie de o provocare?

Poate deveni o rutina care ne macina pe interior, daca nu o condimentam si cu altceva, poate de asta mi-e greu sa ma tin de un singur tip de miscare si sa performez in asta, urasc rutina, sub orice forma e ea. Avem nevoie constant de un tip de provocare, ceva care sa ne faca sa continuam, sa ramanem motivati si sa nu decadem.

Am scris despre asta nu ca sa para un update la starea mea ci pentru ca mi s-a parut interesant cum se pot schimba lucrurile cand alegi sa vezi lucrurile si din alta perspectiva. Frica e precum cainele, te simte, iti da tarcoale si musca in cele din urma. Poti alege sa accepti ca ai fost muscat si poate vei mai fi sau poti alege sa te feresti de orice ai putea crede ca musca…si variantele sunt numeroase. Frica naste monstri, taie aripi, frange vise, deformeaza realitati si creaza ziduri. Iar zidurile vopsite cu graffiti, tot ziduri raman, chiar daca ele par mai frumoase pe exterior.

M-am inchis un pic in mine si am lasat toata chestia asta sa ma acapareze, mintea mea chiar a inceput sa creada ca sunt accidentat si a inceput sa se poarta ca atare, mai cu grija, ca si cum as fi de portelan si as putea sa ma sparg oricand. M-am protejat un pic prea mult si am uitat totusi ca totul pleaca din cap si de la felul cum acceptam ce ni se intampla sau nu. Uneori imi iese, alteori ba…plm e ca un carusel, iar mie imi plac parcurile de distractii.

Sezonul alb pare inca sa mai tina o perioada asa ca exclud alergarea pe munte atata timp cat am skiuri si foci, dar voi incerca sa cresc numarul de km alergati pe plat, progresiv pana voi ajunge sa ma simt mai puternic si mai stapan pe propriile frici.

Pana una alta, fiti fearlesi!

Advertisements