Pyros 85

Piros 85- incursiune in capitala Ungariei
1-5 noiembrie 2012
88,66 de  km, 3240 diferenta pozitiva de nivel, timp limita 15 ore,
2 puncte acordate in vederea participarii la UTMB,
finishuita in 11:44, locul 41 la general, total participanti, aproximativ 200
          Ultimul ultramarathon al anului, marcheaza sfarsitul sezonului competitional si totodata un bun prilej de a vizita Budapesta, un oras cu o arhitectura, mai mult decat interesanta, un oras aerist, superb, cu oameni civilizati si plin de bun simt.
          Ideea de a participa a venit cu luni bune in urma,. cand eu si cu Tale am decis ca reprezinta o sansa buna pentru a ne strange punctele necesare participarii la UTMB, editia 2013. Din diverse motive eu nu am reusit sa strang cele 7 puncte, chiar daca am participat la Piros, lipsindu-mi inca 2; sunt insa foarte incantat ca Tale a reusit si la anul isi va indeplini visul.
          Asa ca, in dimineata zilei de 1 noiembrie, burdusim dragon-mobilul cu bagaje, si oameni voiosi si ne indreptam optimisti catre Budapesta. Vremea este potrivnica, drumul lung, insa ajungem la destinatie in jur de 19:00, ora locala, impreuna cu Tale, Laura si Nea Ionel. Ne cazam rapid la hotelul Griff Junior, la recomandarea unor prieteni unguri, ce au alergat la Ciucas Trail Running, le multumim pe aceasta cale. Un hotel destul de modest, mai bine zis un fost camin transformat in hotel, insa cu toate facilitatile de care aveam nevoie, inclusiv un mic dejun, ce-i drept destul de saracacios. Insa tinand cont ca am platit 38 de euro pentru 4 nopti, e mai mult decat rezonabil.
          Dupa indeplinirea formalitatilor, decidem sa mergem la o plimbare prin frumoasa capiatala, ploaia se oprise intre timp si am zis ca ar fi placut sa iesim, dupa un drum destul de lung cu masina.
Zis si facut, luam o harta de la hotel, cerem indicatii si plecam la batut orasul la pas in formula completa, mai sus mentionata. Ajungem rapid intr-un parc, vizitam Podul cu lanturi, ne plimbam de malul Dunarii si ne minunam de inventivitatea vecinilor nostri, interesul lor pentru explorarea patrimoniului de care dispun, si transformarea acestuia in idei pentru cresterea turismului si sustinerea economiei locale.
         

           Dealul Gellert, ne-a furat privirile instant, iar eu si cu Tale am hotarat sa dam rapid o fuga pana sus, ceilalti resimtind oboseala si hotarand sa ne intalnim la hotel.Asa ca intr-o clipita, ne-am pus pe un alergat sustinut si placut pe scarile ce duceau la un mic monument si o cetate. Un drum frumos prin padure si cateva puncte de belvedere, de unde puteai admira orasul noaptea, in toata splendoarea lui. Am plecat apoi de acolo, tot in alergare, am coborat repede colina, si ne indreptam spre hotel, acolo unde ne intalnim si cu restul gastii. Somn scrie pe noi, urmand ca a doua zi sa vizitam orasul mai pe indelete.
          Luam micul dejun, facem planul pentru ziua de azi, care ne imbie cu un soare placut si o vreme buna, Tale vine cu o idee foarte buna, de a inchiria biciclete si a vizita orasul intr-un mod in care ne sade noua bine. Mergem la Yellow Zebra, un centru de inchiriat bicle, situat  in spatele Operei, dam 3500 de hufi, pentru juma de zi, ne luam in primire renii si plecam la pedalat.

          Este cred, prima data cand imi inchiriez o bicla si plec la cutreiarat un oras, pe care nu-l cunosc, si nu oricum, ci intr-un ritm de croaziera; a fost o senzatie ciudata, tinand cont ca am fost obisnuit sa merg cu viteza foarte mare (datorita cursierii mele), iar acum chiar mergeam in ritm de plimbare. Ni se alatura si Marius, un alt ultramarathonist, si vizitam pe rand Palatul Parlamentului, o cladire impunatoare si maiestuoasa; alaturi o coada lunga, de lopitai ce stateau in sir indian, de ore bune, presupun eu, ca sa intre in interior. 
          Spunem pas, facem cateva poze si ne multumim prin a admira cladirea din exterior. Ne indreptam spre insula Margareta, acolo gasim un parc superb, imbracat intr-un covor de frunze galbene, un aspect tomnatic de vis, ce acoperea iarba verde ce mijea de dedesubt. Am taiat aleile rand pe rand si am inceput sa mergem printre copaci, o veverita ne amuza, spre deliciul nostru, sta la poze, zambeste la noi, sare din creanga in creanga. Mergem apoi in Piata Eroilor, unde se afla o cetate foarte frumoasa, trecem pe langa Zoo, seara ne prinde undeva pe la Bastionul Pescarilor, Catedrala Sf Stefan.
          La 6 juma, tre sa fim inapoi la centru sa returnam renii, Laura se dovedeste a fi o delicata cu bicla ei, drept urmare, o face muci, ii rupe portbagajul, ii sare aripa de pe spate si era gata gata sa se razbune pe ea si sa o arunce in cap, in plina strada. Ne amuzam copios, pe fazele astea si ne indreptam rapid spre Opera. Tale incerca sa mestereasca putin la ea, ne luam garantia, dam biclele, incercam sa ne impartim hufii, la care fata de acolo, ne adreseaza o intrebare de genu “ Excuse me, what happened with this?”, moment in care m-am intors cu spatele, am lasat-o pe Laura sa dea explicatii si ma cracanam de ras, pe silent.
         Mergem apoi la un local, pentru o supa de gulas, respectiv de dovleac, ce ne cam facuse cu ochiul si ne hidradam cu o bere, asa, ca inainte de concurs.
          A fost o zi geniala, un mod inedit de a vizita orasul, va recomand aceasta metoda cu multa caldura, o vreme superba, multa voie buna si un plus de moral pentru cursa de a 2 a zi.
          Seara am mai pus ceva detalii la punct, impreuna cu Tale, hotarasem noi sa alergam impreuna, idee pe care imbratisat-o de prima data. A fost un test pentru mine, datorita faptului ca el e mai bun decat mine, iar eu trebuie sa confirm din experienta capatata si sa vad cam unde ma situez.
       Un somn de cateva ore, la 5 suntem in picioare ne echipam si ne indreptatm catre start, Laura si Dragonu, erau inscrisi la cursa de 22 de ore, timp limita si urmau sa plece mai devreme.
Doar ca za’ Dragon, m-a surprins placut si a hotarat sa se mute de la cursa de 22 de ore, care nu prezenta prea mare interes si s-a alaturat la cursa greilor, cea cu limita de 15 ore. A scos hufii din buzunar si a rezolvat rapid problema, organizatorii dovedindu-se a fi prompti si saritori.
          Stam cateva minute la povesti cu Istvan si Zsolt, cel din urma, ajutandu-ne cu inscrierea si detalii legate de cursa;tin sa-i multumesc si pe aceasta cale, apreciez foarte mult ceea ce a facut, mai ales datorita faptului, ca desi nu prea ma cunostea, a ales sa faca plata inainte de a-i trimite noi avansul, asta spune mute despre el, ca si om.
          Stam in masina pana aproape de 8 jumatate cand avea sa se dea startul, pentru a nu ne pierde din energie, afara era cam frig. O fanfara ne scoate din masina, si ne baga in priza, se da startul, plec bucuros, intr-o alta aventura, marca Dragonu& Marmota, de data asta impreuna cu Tale, un alt omulet simpatic.
         Alergam langa Istvan si Zsolt bucata de asfalt, intram repede in padure, se rup randurile pe prima urcare, il pierd rapid pe Tale, Dragonu e in fata, eu ma simt putin ciudat;inca nu mi-am intrat in ritm, imi zic eu cunoscandu-ma, si decid sa nu-mi fac probleme. Terenul e destul de mocirlos, fata de anul trecut, datorita unor ploi cazute cu ceva zile inainte.
        Usor, incep sa-mi recapat vlaga, trec pe langa Dragonu’, batandu-l pe umar si plec mai tare. Imi displacea senzatia ca l-am pierdut pe Tale asa repede si simteam ca l-am dezamagit, ca nu i-am putut tine ritmul, dar atunci mi-am adus aminte ca el imi zicea ca la fiecare cursa, el nu se putea tine de mine pe primii km, deoarece plecam mult prea tare. Atunci am realizat ca si el a facut aceeiasi greseala si m-am ambitionat.   Strategia a dat roade, l-am prins la primul punct de refresment, dupa vreo 10 km, mancand de zor. Ma alatur si eu, bag cola in mine, cat pentru cei 3 ani de abstinenta, vine si Dragonu din urma si mai zabovim putin.
         Ceea ce mi s-a parut foarte inedit, era ca aveau magneziu si calciul, la discretie;un plus as zice eu, si cred ca si ceilalti alergatori sunt de acord cu mine. Am plecat cu un bidon de jumatate, gol:)), cu gandul ca alimentez la primul checkpoint; nu am facut asta deloc in cursa, punctele de hidratare fiind numeroase si mai mult decat suficiente.
          Plecam impreuna de aici, toti 3, alergam o perioada, Tale se desprinde de noi, eu incerc sa-i tin ritmul, Dragonu ramane in urma. Iarasi urmeaza o portiune mare in care fiecare alearga in ritmul lui. Spre bucuria mea, il ajung iar pe Andrei, ghiciti unde?….normal…..in checkpoint, baga in el de zor;asta se intampla undeva pe la km 29. Mananc si eu cat se poate de mult, de parca ar fi ultima masa, bag cola  fara mila, saracul meu stomac, si numa’ iaca apare si Dragonu. Noi stateam de ceva timp acolo, cred ca am pierdut vreo 20 de minute pana am plecat, Dragonu fiind decis sa plece mai repede, sa ia ceva avans.
           De aici, parca a inceput alta cursa, a bagat atat de tare incat nu l-am mai prins deloc, pana la km 54, cand el tocmai pleca si noi avea sa ne delectam cu celebra supa de gulas. Traseul a fost superb pana acolo, vremea perfecta de alergat, compania selecta:), iar moralul foarte ridicat. De data asta, am decis eu, si pentru Tale:), sa nu mai stam asa mult in checkpoint-uri ca pierdem f mult si e pacat, si am rontait repede ceva cascaval, carnea din gulas, am bagat iar cola si magneziu si dusi am fost. Aici ne-am si rentalnit cu un bun prieten ungur, alaturi de care am alergat de pe la km 40. Plecam in urmarirea Dragonului, da parca il inghitise pamantul, nici urma de el. Desi aveam un ritm sustinut, nu l-am ajuns, Tale fiind convins, ca ori era intr-un boschete si am trecut pe langa el, ori s-a ratacit.
         Am fost convins, ca niciuna din variante nu s-a intamplat, ci pur si simplu alearga f bine. Am constatat ca am avut dreptate, prinzandu-l pe urcare, spre bucuria noastra. Din acel moment, a inceput o alta cursa, una in 4, noi 3 si prietenul nostru, care alerga la a 11 a editie. Da, ati auzit bine, Piros-ul fiind un concurs ce are o traditie de 17 ani. Marcajul a fost excelent, tendinita mea, imi dadea batai de pe la km 30, am ignorat-o insa, atat de mult cat s-a putut si ne-am bucurat de cursa. Ne-am motivat unul pe altul, am ras, ne-am distrat, ne-am simtit bine si timpul trecea iar km se micsorau.
          A fost o incursiune prin padurile de langa dealurile Budapestei, cu treceri prin satuce, si teren de asfalt, care, surprinzator mi-a priit de minune. Pe la km 70, intr-un chekpoint, o voluntara gangurea ceva cuvinte in romana, spre surprinderea mea ( apropo, majoritatea stiau engleza, asa ca nu a fost nicio problema in a ne intelege cu ei), ne aprindem frontalele si plecam spre ultimii 18 km. Noaptea s-a lasat peste oras, padurea nea fost prietena buna, “marfarul”:)) trecea mereu pe langa noi, desi nu erau prea multe sine pe acolo, dar si cand intalnea cate una, vai vai vai, pe principiul “ in curba sinele trosnesc”, se pare ca a fost de bun augur pentru Dragonu, care fugea de manca pamantul:P.
         Ultimii 2 km de padure au fost groaznici, tendinita s-a extins pe langa tibie, soldul protesta frenetic, insa eram hotarat sa trag de mine, nu era chip sa nu terminam impreuna, la cat am alergat. Ungurul, m-a asteptt putin, pe coborare aveam un ritm mai lent, datorita terenului f accidentat, cand am ajuns la asfalt, stiam ca in 2 km terminam, baietii erau putini in fata, am aflat ca aveau in plan sa termine impreuna. Am crezut ca e o gluma, am tras de mine si am zis ca trebuie sa-i ajungem si sa terminam cu totii. Am ajuns langa Tale si Dragonu, si am marit ritmul, scrasnind din dinti la propriu si “hufaind”, ( cred ca necesit o vizita la dentist, dupa toata scrasneala), durerea era din ce in ce mai acuta, insa stiind ca suntem aproape, surprinzator, am tot crescut ritmul si am terminat impreuna in 11:44 minute. Aici aveti clasamentul.
          Ne imbratisam, ni se valideaza chip-ul, ne luam medaliile, iar prietenul nostru se ofera sa ne duca la start pentru a ne recupera masina. Mare om, ii multumim foarte mult! Recuperam masina, ne intoarcem sa o asteptam si pe Laura, care credeam ca va veni luni:))), mancam ceva, fac un dus, mi se face un masaj, binevenit de altfel, stam si cu Marius, care a venit la vreo 10 ore, dar din cauza faptului ca a ratat un checkpoint, nu i s-a mai dat medalie. A reactionat f matur si nu a fost deloc afectat de asta, el motivand ca singura lui satisfactie a fost ca s-a bucurat de o cursa faina si fara dureri.
             Impartasim impresii la cald, vine si Laura dupa 18 ore, luam masina si ne indreptam spre hotel.
Tragem un pui de somn, a doua zi urmand sa mergem la bai termale in Széchenyi, unul dintre cele mai mari centre spa din Europa. Platim hufii cuveniti, si mergem la relaxare;bai termale, sauna, piscina, tot ce trebuie. Muschii nostri se gudurau dupa asa tratament. Stam vreo cateva ore acolo, apoi manati de foame, mergem la un mall din apropiere, ne luam ceva mancare, carne de caprioara, cartofi, suc.Ne-am prostit maxim, dar meritam si noi.
           Seara ne-am mai plimbat nitel, pe vaci utca, un fel de lipscani al nostru, insa cu mult mai mult bun gust.Atentia mi-a fost captata de un ice bar, dupa cateva momente de convingere, am intrat inauntru, platind doar 3 euro pe 2  non-alchoolic cocktails.  Era destul de cald afara, vreo 11 grade, asa ca temperatura de -8 grade, din interior, a fost numai buna:).
            Concluzionand, a fost o iesire excelenta, o cursa nemaipomenita, oameni civilizati, un oras, cu mult peste noi, si cu sanse foarte mari sa ramana asa. Am ramas placut surprins de tot ce inseamna Budapesta si locuitorii sai, asa ca daca mai aud ca ungurii sunt nu stiu cum si ca mai nu stiu ce, inseamna ca sunteti cercopiteci cu ochi, ori aveti nevoie de perfuzii in cap. Fiecare padure are uscaturile ei, dar acuma sa nu cumva sa nu vedem padurea de copaci.
             Deasemenea, ca o paranteza as dori sa adaug, pentru cei care ma cunosc, catusi de putin, sa nu-mi mai fie adresate intrebari de genu, dar de ce alergi? Dar castigi ceva? Si cum dai bani pentru asta?, scurt si la obiect, alerg pentru ca vreau si pot. Despre motivele mele, voi povesti poate intr-un alt post.
              Vom mai reveni cu siguranta si la anul, daca nu pentru concurs, poate cu alta ocazie!
Numai bine!
Advertisements