Bate Toaca 30-06-2013

                        Un concurs aflat la prima editie, intr-unul din masivele frumoase ale tarii ( Ceahlau )  ce s-a bucurat de o prezenta destul de numeroasa si cu oameni de calitate; cum puteam sa lipsim de la asa ceva? Mai ales cand amintirile noastre legate de Ceahlau sunt frumoase, insa ele tin doar de anotimpul alb si atat, e momentul ideal sa l vizitam si in aceasta perioada a anului. Plecam de vineri seara, drumul e destul de lung, insa entuziasmul fetelor ( Bia si Anca) si gandul ca vom alerga iara ne fac drumul mai usor ( plus stilul nefesist de condus al meu si al Dragonului).
                        Ajungem in camping undeva in jur de ora 2, instalam repede corturile, bag ceva la instalatie ca deh, foamea e mare si incercam sa ne odihnim. Eu veneam dupa 140 de km de pedalat, 5 ore de munca, ceva condus si ore restante la somn, combinatie fatala pentru ce ma astepta in numai cateva ore.
                        Somnul a fost linistitor si m-a ajutat sa ma refac putin, am mancat putin dimineata, m-am echipat, ne-am intanit si cu Tzale si alti cunoscuti si am stat la ceva palavrageala. Startul avea sa fie la 10, asa ca era timp pentru toate. Traseul avea sa aiba in jur de 30 de km cu peste 2000 de m diferenta pozitiva de nivel, profil asemanator celui de la RTR.
                        Nu stiam daca sa alerg iar fara tricou si daca sa iau betele, ipod-ul era consumat, asa ca eram in ceva dilema, noroc cu Tzale, el m-a inspirat si am luat decizia sa folosesc betele dupa o lunga perioada de nefolosinta, buna decizie avea sa fie.
                        Admiram privelistea din jur si de la start:), ne bagam in pluton , ne uram succes si plecam ca din pusca pe ritmuri de toaca:), inedit moment si foarte inspirat.
                        Startul s-a dat din camping, urca incet pe asflat si ajunge in padure. M-am pus cumintel in spatele lui Tzale si am mentinut ritmul. Ajuns in padure, urcarea se inaspreste si pana la Fantanele trec in fata lui, e o urcare pe gustul meu, in care depasesc incet dar sigur, ma simt in forma si ma felicit pentru decizia de a renunta la tricou inca de la start, aerisirea e excelenta.
                        Stau in plasa lui Gabi Solomon si a Iuliei, mentinand ritmul si asteptand cumintel ca unu din ei sa se taie, ritmul era prea alert. Vine si Tzale din urma si ma pastreaza in raza lui vizuala; e un ritm ce-mi convine, ma simt excelent cu betele, nu-mi vine sa cred ca am renuntat la ele atata amar de timp.
                        Pe traseu ma intalnesc si cu Ancuta, care era toata un zambet, dar era sa ma ciocnesc de ea, noroc cu reflexele mele de capra. Ajung la Cascada Duruitoare, ma hidratez si incerc sa nu o pierd pe Iulia. De aici incepe o urcare sanatoasa, depasesc multi concurenti de la amatori si incerc sa mi pastrez pozitia cat mai bine si sa trag constant. Incet o pierd din vedere, insa nu disper, sperand ca o sa pice cumva, nu are cum sa tina ritmul infernal cu care a pornit.
                        Vine o coborare faina, dau drumu la picioare si dau intr-un forestier lungut; intre timp il depasesc si pe Gabi Solomon, care a tras pe dreapta, stiam de la inceput ca a plecat extrem de tare, mult peste capacitatile sale, confirmand si diferenta dintre noi din clasament. Nefiind atent la sedinta tehnica, nu am auzit ca forestierul e nemarcat si ma trezesc ca alerg de nebun, singurel si intru putin in panica, sa nu ma fi ratacit, decid sa ma intorc nitel, moment in care dau de Lucian si Tzale.
                        Alerg cu ei o buna parte din traseu, ma simt excelent si increzator ca voi face o cursa buna, asa cum mi-am propus de la bun inceput; ajungem intr-un checkpoint dinaintea urcarii spre Cabana Dochia, trag ceva pahare de apa si fur vreo 3 bucati de cascaval, pe care le mananc cu greu din alergare.
                        Sunt incadrat intre cei doi, Tzale din spate si Luci in fata, insa nu pot tine ritmul prea mult, asa ca ma multumesc in a-i pastra in aria mea vizuala, asa se intampla pana sus la Dochia, e o postura ce-mi convine, acolo ajung imediat in spatele lui Tzale si alergam pe o coborare abrupta, urmand sa dam de dracu. O urcare pieptisa, de 400 de m pana pe Vf Toaca. Urcarea avea un profil celei de Bucsoiu, o adevarat jungla, un moment greu al cursei, in care l-am pierdut pe Tzale din vedere.
                        Ajuns in vf, ploaia pare ca se amuza cu pielea mea, neprotejata de niciun articol vestimentar, dar nu-i dau importanta si -i dau tare la vale, sperand sa l prind din urma.
                        Genunchiul stang protesteaza un pic, reduc turatiile si-i dau mai cu grija, il depasesc pe Truly, care se “taiase”, ma anunta ca Tzale are in jur de 4 minute in fata mea, a fost un moment in care m-am trezit parca si am fost inundat de adrenalina, faptul ca-l depasisem pe Truly si ca Tzale nu avea mult in fata, m-a impulsionat si m-a determinat sa-i dau si mai tare.Ajung in ultimul checkpoint, beau 3 pahare de apa si pierd ceva timp, in jur de 2 minute cu niste intrebari despre concurentii din fata.
                        Intreb niste turisti daca au trecut ceva concurenti pe acolo, raspunsul a fost cat se poate de amuzatant, “au trecut, dar erau imbracati” nu am mai apucat sa le dau raspunsul formulat deja in minte “la dracu, inseamna ca am gresit traseul”, ca picioarele au si fugit inaintea corpului, am dat destul de tare pana am ajuns pe asfalt, moment in care am tras cat s-a putut de mine si am trecut linia de finish in 4:03, la 2 minute de Tzale si podium ( locul 3 la categ) si 6 minute de Luci, care m-a si imbratisat si felicitat pentru cursa buna pe care am facut-o.
                        Ancuta a terminat si ea cursa in 3:10, Bia in 3:40( cursa de 15 km), Dragonu a ajuns in 5:20, clasamentul integral e aici:).
                        Pana a venit Dragonu am stat la mancat, paste, orez, prajituri, fructe; trebuie sa recunosc ca desi a fost la prima editie, concursul a fost organizat exemplar, multa mancare, oameni inimosi, traseu marcat bine, poteci frumoase, prieteni pe masura, voie buna, ce sa mai…..
                        Felicitari tuturor, in special lui Lush, care a venit pe 2 la open feminin, Iuliei pentru ca tine trena f bine si a dat dovada de fair play la sfarsit de cursa si tuturor care inca mai fac asta din placere.
                        Seara am “discotacit” oleaca, iar a doua zi am luat micul dejun la o pensiune din apropiere, am mers apoi la o pastravarie din Bicaz ( Cheita) unde am mancat o ciorba de peste si un pastrav cu mamaliguta pe cinste, recomand locatia. Apoi am facut o mica plimbare prin cheile Sugaului, presarata cu ceva aventuri, Un weekend pe cinste, umbrit putin de marlania unui politist, care a tinut sa ne strice starea si statea la pomana pe fata, vedea -l-as in porumb , plin de capuse. Drumul spre casa a fost un pic obositor, datorita ploii care nu mai contenea sa cada, dar nu conteaza, facem ce ne place si e bine.

                        Urmeaza ca echipa Dragonul &Marmota, sa-si ia revanasa la 7500, pe 18-21 iulie; ne vedem acolo!
Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s