2×2 – incursiune in Fagaras 17-18 august 2013

                             Nu era o cursa in planul meu, dar fiindca trebuia sa ne luam revansa, ca si echipa, Dragonu & Marmota, au hotarat sa-si mai uneasca inca o data fortele si sa dea tot ce pot pentru a ne demonstra ca suntem capabili sa formam o echipa bunicica, indiferent de prapastia creeata intre noi, competitional vorbind.
                            Asa ca inainte de plecarea spre Chamonix, mai facem o mica oprire spre “Alpii” nostri. Ii luam pe Tzale si Lush, Nico, iar dragon-mobilul e gata de drum. Ora la care plecam e tarzie, in jur de 8 jumate, dar cu toate astea, ajungem putin inainte de 12 si ne hotaram sa innoptam la refugiul salvamont 2000, multumim pentru gazduire. Pentru prima data, ca un ciumpalac, imi uit sacul de dormit acasa, si dormitul la cort parea sa fie compromis pentru acest week.
                          Ne trezim dis de dimineata, la 6, ne ridicam kit-urile, ne inscriem la x1 ( Balea-Vf Moldoveanu-Balea, 28 km cu 2450 D+), nedorind sa ne rupem prea tare inainate de UTMB. La prima vedere parea sa avem sanse la podium, ba chiar ne bateam cu Totalca si Dani Florea pentru prima pozitie; in cursa situatia avea sa fie diferita.

                        Muzica buna, atmosfera electrizanta si o ora neobisnuita, 7:30, ne dau un impuls la start si plecam destul de tare spre urcarea   Capra, stam in spatele lui Dani&Florin; de data asta am schimbat strategia si Dragonu’ stabileste ritmul, unul destul de puternic, parerea mea, dar daca el se simtea ok, ce sa fac…:) 
Dam usor pe langa lac, ritmul e bun, terenul tehnic, ne rasfiram ca echipe, ii tinem in vizor pe urmaritori, alergam binisor pana ii ajungem din urma pe Radu Milea si Zsolt. Ni se alatura si Marius cu Truly si ne punem frumusel pe carcotit, neslabind ritmul, desigur. Pasajul pe la 3 pasi de moarte e dificil, acolo cativa s-au dat cu cracii in sus:), trecem cu bine si de asta, ajungem si pe la Podul Giurgiului, zona superba, insa umbrita de ruinele refugiului. 
Vine rapid urcarea spre Vistea, aici Dragonu’ resimte nitel oboseala, insa facem urcarea rapid, nedorind sa pierdem timp. Deja Galiteanu si cu Itu se intorceau de varf, noi facem urcarea mai greoi si pe portiunea dintre Vistea si Moldoveanu ii intalnim pe alde Totalca, care luasera ceva avans intre timp, fiind mai buni pe coborari si tinand un ritm mai constant.
                    Suntem “capsati” pe varf, iau o gura de apa de la cineva, imi doresc sa nu fi luat, avea un gust oribil, si-i dam usor la vale,aici scap si de bluza care era plina de transpiratie, si alerg fara, aerisindu-ma mult mai bine si fiind deja pe stilul meu; Dragonu resimtea din plin oboseala si ritmul alert de la inceputul cursei, dictat de el, de data asta. Pe urcari il mai motivam, ba impingandu-l la propriu, ba amenintandu-l ca vine Mica Ioana din spate si ne sufla locul, ba ca avem o echipa langa noi care ne vor intrece.
                   Partea amuzanta ca echipa respectiva era la 2×2, iar eu aveam impresia ca era la x1, tot ne intreceau tot ii intreceam, pana dupa cativa km cand Dragonu i-a auzit ca vb de Negoiu, atunci i-am intrebat si eu si mi-au confirmat, asa ca singura mea amenintare mai era cu Mica Ioana.
                       Urcarile il faceau sa aibe crampe, asa ca ma temeam sa nu pateasca ca la 7500, am mai slabit ritmul cat sa-si revina si i-am dat iarasi. In penultima urcare ii vedem pe Mica si coechipierul apropiindu-se amenintator de noi, de data asta nemaifiind o gluma; man Dragonu’ din spate, fortandu-l putin, degeaba comenta ca nu poate mai tare eu o aveam pe a mea si buna, era pacat sa ne inecam ca tiganu’ la mal. Trecem pe langa lacul Capra, urcam un mic delusor si ajungem in acelasi timp in checkpoint cu ei.
                       De jos se anunta ca e batalie mare pe locul 2, ne conformam, ciordesc cateva napolitate din mers, le fac sandwich si-i man Dragonu. Constat ca avem un avantaj pe coborarile tehnice, asa ca doresc sa profit la maxim de asta, il zoresc , il incurajez, si cumva cumva ne miscam mai repede; deja simtitm finish-ul, pulsul creste, tip practic, ii spun cand ajunge la asfalt sa-l “manance”.
Urcam treptele in viteza cu un timp bunicel de 6:07, urmand si Mica la 30 de secunde in spatele nostru.  A fost o batalie pe cinste, Dragonu’ cade la pamanat, epuizat de cursa dar totodata fericit pentru podium. clasament:aici
Ne hidratam, mancam bine, asteptam concurentii de la elite, Galiteanu castiga cu un timp extraordinar de sub 8 ore ( Balea-Moldoveanu-balea-Negoiu-Balea, 46km cu peste 4000D+) urmat de Alex Itu si Nicusor Jinga. Seara stam la masa cu gasca, mai povestim, ne revenim, urmeaza somn la cort, nu inainte de o portie buna de ras ce a tinut pana tarziu in noapte. Simpaticii din familia State mi-au imprumutat un sac de dormit si astfel am dormit si eu la cort. Dimineata a urmat premierea, un mic traseu de revenire si hotaram sa plecam din tigania care se facuse la Balea, masini, claxoane, mici, ciobani, si nu autentici. Pur si simplu m-au dezgustat, cred ca de fapt asta mi-a dat stomcul pe dos si m-a facut sa am o zi de duminica de tot rahatul, ajungand acasa terminat si neputand nici vorbi.
                       Organizarea a fost pe cinste, peisajul de vis, traseu f tehnic, totul la superlativ, primul podium in echipa, loc secund si plecam cu un moral bun, zic eu , la Ultra Trail Du Mont Blanc, unde speram sa facem o figura buna si cel mai important, sa ne simtitm bine, restul vine de la sine.

   

                         Multumesc echipei 2×2 pentru cursa deosebita, pacat ca acest cadru natural a fost infestat si cu alti ciumpalaci si ne-au facut sederea acolo mai putin placuta. Ne auzim dupa cele 100 de mile pe care le vom avea de alergat, numai bine.
Va las cu un filmulet, emotionant, zic eu:)
Advertisements