Azuga Trail Race 19-10-2013

                        Ajuns aproape la final de sezon, si cu ceva pauze de la alergat in ultima vreme, dar cu aceeasi pofta nebuna, decid in ultimul moment sa particip pentru a doua oara, consecutiv, la aceasta cursa. Aveam in calcul un timp mai bun ca anul trecut, dar noroiul de pe traseu avea sa-mi dea ceva batai de cap si sa ma incetineasca un pic, nu foarte mult:).
                        Plecam de cu vineri seara si decidem in ultimul moment sa renuntam la camparea la cort, oricat de fun ar fi sunat, si ne cazam la pensiunea Caprioara, la un pret mai mult decat decent. Nico avea sa fie voluntar a 2 a zi, Zacusceanu  ( Totalca ), participa la tura scurta, iar eu si Dragonu la cea lunga.
                        Dupa un somn ceva mai agitat si intrerupt dis de dimineata de un grup de cacanari, care nu aveau ce face altceva decat sa indruge intr-una despre vopseluri, laba si alte chestii specifice “intelectului” lor, ma ridic din pat, manananc ceva, ma echipez si ma indrept spre start.
                        Termometru arata 2 grade, ceva mai frig decat anul trecut, asa ca iesea din calcul alergatul fara tricou si optez pentru o bluza, folosita de altfel si la UTMB, dar nu renunt la perechea  mea de shorti norocosi:). 
                        Mai schimb cateva vorbe cu omuleti simpatici inainte de start, fac un pic de streching si imi iau locul in pluton, asteptand startul nerabdator si incarcat de energie, desi afara era mult sub limita de confort.
                        Ca de obicei se pleaca tare, eu iau startul impreuna cu raceala mea ( se pare ca e un virus ce ne-a cam lovit pe toti), trag aerul rece in piept si respir cu greu. 
                         Pe prima urcare, gafai, nu reusesc sa-mi intru in ritm, stau undeva in spatele lui Catalin Clinciu, si incerc sa nu fiu lovit de betele pe care le arunca in spate, incercand sa urce cat mai rapid; as fi vrut sa-l depasesc dar nu am suflu, momentan.
                        Deja sunt transpirat tot, si ma felicit totusi ca nu am lasat bluza acasa, altfel m-as fi simtit ca violat de lei, frigul e taios, mucii curg in cascade, gatul se subtiaza ca o palnie. Incerc sa golesc instalatia, dar nu reusesc decat sa ma scuip singur, spre amuzamentul meu:), curat repede si maresc turatia.
                        Pana la finele urcarii, il ajung pe Catalin, si spre surprinderea mea si pe Radu Milea, care pare ca da probe pentru “Exorcistu” ( raceala l-a cam haituit si pe el si nu arata prea bine), ma pozitionez frumusel in fata lui, si-i dau in continuare. Ajungem pe o bucata de single trail, plina de balti si gropi, unde nu prea se putea depasi. Alergam in monom, pana intr-un punct cand nu mai rezista sa-i vad pe cei din fata mea cum calca usurel, sa nu se murdareasca si-i dau pe langa ei, calcand in “strachini”. Unul din tipii depasiti era Sorin Boriceanu, botezat “Scurtila”, ulterior; nu stiam prea multe despre el si nici nu-l mai vazusem pe la concursuri dar alerga bine, cu un ritm constant.
                        Trecem rapid pe langa stana, unii ocolesc si o iau de-a dreptul, eu alerg cu Radu in urma mea si simt oarecum o presiune, insa una placuta, chiar e momentul sa vad cat pot tine ritmul. Trecem repede si de cabana Susai, nu ma opresc nici pentru hidratare si continui in jos, rapid, trecem pe langa turisti ca trenu ( nu ca CFR-UL, ca altfel am fi intarziat ca dracu)  si ma bucur pur si simplu de ritm.
                        Noroiul e bun la coborare insa pe urcari ma face sa patinez ca un betiv pe trotuar;  Dupa o portiune mai propice prin padure, soarele isi arata si el chipul luminos si ne mai descreteste fruntile asa ca maresc ritmul.si incerc sa mai recuperez din ce am pierdut in prima parte. Ajungem aprope de Garbova,(1:39)  urcam un deal destul de abrupt, ii iau in colimator pe Pisy, Robert Hajnal si Iordache, oameni ce mi-o luasera multi in fata.
                        Pana la finish-ul urcarii o las pe Pisy in urma, pe Radu putin in spate si dupa o portiune de plat, unde aveai nevoie de ceva colac sa nu te inceci, sau niscaiva copite pentru aderenta, ii dam full speed la vale, prin noroaire, crengi si frunze. Urmeaza serpentine abrupte, altii le taie pur si simplu, eu cu Radu le parcurgem integral, si ne mentinem ritmul si siguranta,; sunt insotit de muzica mea faina si un minicor de blesteme:), marca Radu Milea.
                        Ajungem oameni din spate, termin prima bucla in 2 ore si un pic, bat cupa cu Adi Iordache si iau in piept Sorica, cu Radu si Robert pe urmele mele. 
Trag constatnt, neoprindu-ma deloc si incercand sa parcurg partia cat pot de repede fara sa am soarta “maionezei”. Robert vine in dreptul meu, ne mai depasim reciprocam, schimbam cateva vorbe, fara a arunca priviri in spate, ii spun ca inca am adidasii murdari de la UTMB, se uita la ei la ca la moaste ( dar nu, nu le pupa), pune putin mana pe ei, pentru un transfer de energie ce avea sa se dovedeasca a fi util in cele din urma:).
                        Inca sunt ok pe urcare, nu mi pierd suflul, asa ca mi permit sa rasplatesc voluntarii de pe margine cu un bucata zambet:) 
Ajung in capatul partiei putin incordat, anul trecut la primul pas pe coborare m-au apucat crampele, acum nu e cazul. (2:36) O  mare de noroi sa asterne in fata mea, incerc sa plec incet, pentru a obisnui corpul cu o viteza mult mai mare si pentru a nu forta aparitia crampelor. Il pierd pe Robert care se duce tare, insa incerc sa-i iau urma incet. Ajuns in padure, viteza scade un pic, genunchii protesteaza mai ceva ca omuletii de la Rosia Montana, asa ca ii menajez un pic; ma ajunge un tip din urma si pentru prima data nu am nicio motivatie sa-l mai depasesc pe asfalt, o fi un semn, sau doar o zi mai nefasta? Nu stiu… trec linia in 3:00:54”. Lipsa motivatiei de pe final mi-a refuzat un timp sub 3 ore, dar nu-i bai, sunt fericit, ajung lihnit de foame, cu limba covor, si deshidratat ( am facut iarasi prostia sa nu beau nimic in 27 de km).
                        Rezolv rapid problema, intre timp incurajez concurentii, ma imbrac cu tot ce am ca dardai ca un caine si ii astept si pe ceilalti. Dragonu vine si el in 3:39, Bianca in 5:35, egaland timpu de anu trecut.
                        Sunt fericit sa vad ca alergarea montana ia prins pe mai multi si ca am putut fi un exemplu bun si pentru altii ( felicitari Nana, Ratatu, Pong si Cui, bravo voua!).
                        S-a castigat cu un timp fenomenal de 2:21 la amsculin si 2:48 la feminin, clasamentul aici, eu pe un loc frumusel, 15 la general:).
                        Seara o masa buna si odihna, a doua zi ne trezim de dimineata, improvizam un mic dejun si apoi mergem sa ne dezmortim ciolanasele. Ne strangem o gasca frumusica, Dragonu, Nico, Aida, Radu Milea, Iuliana si alti camarazi sa plecam la strans ceva marcaje si sa luam iar partia Sorica in piept.
                        Dupa o poza de grup, fiecare o ia in ritmul lui, alerg prima jumatate de partie in reprize, cu ceva opriri, urmand ca cealalta jumatate sa o alerg integral, fara opriri, pana sus. Apoi la pas agale, la povestit, facut poze, strans marcaje.
                        A fost o tura pe cinste, incheiata cu o masa in Busteni, asezonata cu povesti multe si voie buna.
                        Sezonul se va incheia cu regina alergarii montane ( ceva intarziata de data asta, din cauza vremeii). Maraton Piatra Craiului, unde tintesc un timp sub 5 ore, voi reusi? Ne vedem acolo si ne vom convinge impreuna! Va las cu un mic teaser: http://www.youtube.com/watch?v=7MaiAB2ETow
Advertisements