Matraberc trail 12 aprilie 2014

Datele cursei: 56 de km

D+  2800

 

 

 

 

Primul ultramarathon al anului, putin cam devreme in sezon ce-i drept, dar cum programul sufera modificari de la o saptamana la alta, nu ma mira mai nimic:). Era o idee venita cu vreo cateva luni in urma, o invitatie venita din partea lui Coco si apoi a lui Zsolt; ne-a incantat sa petrecem cateva zile primavaratice in Ungaria, asa ca nu am stat mult pe ganduri. In ultima clipa era sa contramandam totul din cauza unor “detalii logistice”, dar pana la urma ne-am tinut de plan si am plecat 3 din Bucuresti si inca 5 din Brasov. Am plecat impreuna cu Dragon si Monica, in dimineata zilei de joi. Am impartit drumul in doua pentru a nu fi obositor, asa ca Dragonu a condus pana la Turda iar eu de acolo mai departe pana in Sirok ( Ungaria). Am ajuns tarziu, undeva in  jur de 11 seara, ne-am impartit si fiecare s-a dus spre locul de cazare.

Noi am nimerit intr-un camping de vara, inconjurat de casute de lemn, pline de insecte moarte si conditii precare pentru 10 euro de pers/ noapte. Locul ar fi fost ok, dar sa zicem penru 3, 4  euro de pers .Dupa ce am facut haz de necaz, am adormit in cele din urma cu gandul ca dimineata ne vom cauta altceva, neavand de gand sa stam acolo 3 nopti.

Dimineata devreme am montat mtb-ul, ne-am pus bagajele in masina si am fost dupa cautat cazare.. Am gasit intr-un satuc foarte frumos si linistit la 8 km de Sirok. Era greu cu engleza prin zona, asa ca am avut noroc cu o unguroaica ce mai spicuia ceva romana. La aproape aceeasi bani am gasit alte conditii, cu baie in camera, terasa, bucatarie si wifi.Am plecat spre oras sa mancam ceva specific, eu tot pe bicla si sa vizitam oraselul. Soarele ne-a zambit inca de dimineata, in conditiile in care a plouat mai mereu cu o seara inainte, asa ca se anunta o zi frumoasa.

IMG_0529

Dupa pranz, ne-am dus sa vizitam castelul din zona, prilej numai bun de a testa mtb-ul si de a urca ceva pante sanatoase. Dupa o sesiune de poze, am vizitat castelul, apropos nu se merita sa platiti taxa de 600 de forinti pentru muzeu, e de ajuns plimbarea prin zona. Aleea ce ducea spre castel era in urcare, numai buna pentru gustul meu. Apoi ne-am dus pe un traseu undeva in stanga iar eu m-am afundat ceva in padure pe o poteca numai buna pentru bicla, ma bucuram de primavara si de acel verde crud ca un copil. E o zona perfecta pentru o vacanta linistita si un altfel de peisaj.

IMG_0510

10170040_10203569194130938_76390745_o

 

Ne-am intalnit cu Mihai& co sa ne ridicam kit-urile, aveam sa aflam ca startul se da de altundeva de unde ne inchipuiam. Mergem, platim taxa de 7500 hufi( 25 euro), primim un numar si n kit si parem dezamagiti. Ni se explica putin traseul, marcajul si mergem la o plimbare scurta dupa care ne ducem fiecare la casele lor, asta nu inainte de a manca ceva si a bea o bere locala:).

IMG_0530

Startul avea sa fie la 5:30 dimineata, perfect pentru gustul meu, asa ca trebuia sa ne odihnim, doar ca eu din anumite motive am reusit sa adorm undeva la 1 si mai mult iepureste asa. La 4 facusem ochi, afara dadea sa se faca de ziua, rontai 2 napolitane, ma echipez, ma hidratez si ne indreptam spre start. Acolo ne intalnim si cu restul gastii, e putin cam frig afara totusi pentru maieu si pantaloni scurti, dar cum prognoza se anunta foarte buna, am optat pentru varianta light.

10152027_845537325461738_8280117300924332571_n

Organizatorii au fost foarte punctuali asa ca la 5:30 am pornit, plutonul fiind condus pe primii 3 km  de Nemeth Csaba, un sportiv local foarte valoros si recunoscut pe plan international. Am pornit intr-un ritm lejer, putin ingramadit la inceput, dar incet, incet mi-am facut loc printre ceilalti concurenti. Aveam un bidon gol si un snickers in mana, bidonul avea sa fie umplut dupa primii 10 km, cel putin asta era planul. Dupa vreo 4 km, ne-am format o echipa faina, din 4 oameni: Mihai, Marius, Istvan si eu, am alergat impreuna, am povestit si ne-am bucurat de un rasarit frumos pe niste poteci faine. Am condus plutonul pentru cativa kilometri buni, ma simteam excelent si chiar credeam ca pot termina in acelasi timp cu Marius. Primii 10 km s-au scurs rapid, doar ca nu am apucat nici eu nici Marius sa ne incarcam bidoanele cu apa. Pornim mai departe, ritmul pare constant, indiferent ca e urcare sau coborare asa ca inevitabil incep sa resimt lipsa hidratarii.  Urmatorul checkpoint era pe la km 19, asa ca dupa 18 km ii pierd putin din vedere pe cei 3 si observ cum raman fara anergie. Ajung in punct exact cand ei pleaca, ma hidratez bine, umplu bidonul, arunc niste un pumn de ursuleti Haribo si dau la vale.

Vine o coborare accidentata unde am grija mare, deja nu ii mai am in vizor si sper totusi sa-i prind mai incolo. Clefai la dracii aia de ursuleti vreo 3 km, dar ma ajuta ca sunt acrisori si mi dau energie. Urmeaza o urcare, moment in care il vad in departare pe Marius si pe Mihai undeva la 400 de m in fata. Raman iarasi fara energie subit, asa ca apelez la o juma de snickers si apa la greu. A fost o alegre inteleapta, fiind mi-am recapatat fortele si incep sa alerg din nou. Undeva pe la km 27, dau de un punct de alimentare cu suc de portocale. Nu ma sfiesc sa ma opresc sa beau o juma de litru si sa reumplu bidonul care deja se golise.

Aveam strategia mea, stiind ca din 10 in 10 km aveam puncte de hidratare asa ca faceam in asa fel incat sami ajunga, si beam doar pe urcari. De la km 23- 31 am dat drumul la muzica, asa ca am tras cu spor. Pana sa ajung incheckpoint, mananc si cealalta jumate de snickers, ma alimentez si pornesc in alergare, spre surprinderea mea alaturi de Istvan, care se despartise de pluton. Alergam impreuna pana la km 42.. Potecile sunt incredibil de frumoase, un verde crud, pomi infloriti, temperatura perfecta, urcari surprinzator de lungi pentru un asa relief, dar totul pare sa mearga bine.

Exista o traditie putin pe dos acolo, alergatorii sunt in numar mai mic decat trackerii, asa ca la cursa noastra nu au luat startul decat 115 omuleti, pe cand la categoria trecking in jur de 1500. Insa pentru ei startul s-a dat mai tarziu si din puncte diferite, drept pentru care i-am tot intalnit pe traseu.

Ne oprim intr-un punct de belvedere pentru a admira peisajul si a ne minuna de frumusetea locului si de faptul ca am ocazia de a alerga in sanul unei naturi trezite la viata. Dupa o urcarea mai pieptisa, urmeaza o coborare nitel mai tehnica, unde am dat drumul la picioare si am incercat sa mentin un ritm mai alert, apoi un plat de 3 km in usoara coborare pana la checkpoint, moment in care am simtit ceva crampe. Ajuns in checkpoint, am dat pe gat o sticla de cola, am mancat ceva sarat si dulce apoi, intre timp am fost depasit de prima fata, iar dupa 8 minute ne-am urnit si noi. Am optat totusi pentru a mi umpe bidonul cu apa si nu cola, asa ca bine am facut. Incepea ultima urcare mare, de vreo 400 de m diferenta de nivel si vreo 7 km lungime.Maresc putin ritmul, deja am depasit distanta maratonului, iar sezonul e abia la inceput asa ca incerc sa iau epuizarea prin surprindre. Il pierd repede pe Istvan si o iau in vizor pe fata, care are un ritm incredibil. Intre noi era o distanta de 400-500 de m, apucam sa o vad in serpentine dar observam ca avantujul incepe sa scada, asa ca o las pe ea sa alerge urcarile iar eu le urc sustinut, pentru a mi conserva energia pentru ultimii 10 km.

Cand credeam ca s-a terminat urcarea, mai urmeaza altele sinusoidale, vad borna de 10 km, ma apropii de fata, simt caldura din ce in ce mai tare, ma hidratez, scap de maieu, improvizez si-l leg de incheietura mainii si ii suflu in ceafa fetei. Se da la o parte, o depasesc si nu ma mai uit in spate, E momentul in care am dat drumu la muzica si las piciaorele sa-si faca treaba. Potecile sunt inguste si tehnice, cand in urcare cand in coborare, vegetazia imi mangaie corpul asudat de atata effort, e o senzatie placuta si zambesc stiind ca fac ce-mi place. Pana jos mai depasesc 2 persoane, ajung intr-un varf de deal si vad satul ce mi se asterne in fata ochilor. Cobor repede un teren mai arid, ajung pe un forestier si maresc ritmul stiind ca nu mai am mai mult de 3 km. Ajung la finish dupa 56 de km si 2800 diferenta de nivel, dupa 6:22 si un loc 18 la general. Ma salut cu gasca, care terminase de ceva minute bune, observ ca ni se pregateste un pachet cu tricouri tehnice si alte chestii, ma hidratez bine, mananc ceva si stau la povesti.

Alex Itu a terminat pe 3 cu un timp de 5:28 ( total koros scrie pe el), Marius In 5:48 iar Mihai impreuna cu Zsolt au terminat in acelasi timp. Istvan a venit dupa 20 de minute, Dragonu ajunge si el in 7 ore si 5 minute, iar fetele Rose si Coco in 8 ore si un pic.

Facand o scurta analiza a graficelor, intre mine si Marius observ ca la km 18, 7 era cu mai putin de 1 minut in fata ( kekes), la km 29, 3 avantajul urca la 9 minute, mi-a dat ceva pe urcare, pana la km 41 avantajul ajunge la 21 de minute, urmand ca  ultima urcare de cam 400 de m, o face cu 6 minute mai rapid; pe ultimii 10 km nu mi mai fura “decat” 4 minute. E clar ca a avut o strategie mai buna ca a mea si ceva rezerve de energie in plus, dar promit sa ma pun la punct pana la Eco.

Am alergat in asa fel incat desi au fost 56 de km pe dealuri, cu masina erau in jur de 100 de km pana la locul unde ne parcasem masinile, startul nefiind acelasi cu finish-ul. Asa ca dupa 13-14 ore de la start, ajungem inapoi in Sirok, facem un dus si mergem la Mihai pentru o portie de paste si sa mai povestim.

Cate ceva despre organizare: traseu superb, oameni inimosi, marcaj ireporsabil, insa mancare putina, dupa 56 de km nu se poate primi doar o sarma, ama avut noroc cu Marius si farmecul meu ca am mai capatat inca 2 portii, trebuiau puse la dispozitie autocare mult mai devreme, eventual care sa plece din 2 in 2 ore dupa venirea primilor participanti. Ideea traseului e faina, as mai reveni cu mare placere, asa ca poate lucrurile se mai schimba pana anul viitor. Seara glezna mi s-a umflat in asa fel incat nu puteam calca pe ea, in timpul cursei am calcat stramb dar nu am bagat de seama asa ca speram ca pana a 2 a zi sa se schimbe ceva.

Ne bagam la somn, ma trez dimineata la fel cum m-am culcat, cu glezna umflata si dureroasa la atingere. Pornim spre Romania, dar ne oprim in Eger la o patiserie faina, unde ne luam micul dejun. Ne mai oprim aproape de Huedin pentru a manca, loc unde ne intalnim si cu restul gastii care tocmai terminasera felul 2. Mancam ieftin si bun ( recomand : Izvorul Crisului- pesnsiunea Delia) si o intindem la drum. Facem schimbu de soferi, se pare ca glezna desi umflata, nu mi da batai de cap la condus. Facem slalom printre tiruri si camioane,  de pe Valea Oltului pana in Pitesti tot depasesc ca intr-un joc. Reusesc performanta de anu fi depasit deloc pe autostrada pana in buc, timp in care am manat cu 140-150 constant. Ajungem in bucuresti putin dupa orele 23:00 cu ganduri si amintiri faine de la Matraberc. Urmeaza Ecomarathon, sunt revanse de luat si PB-uri de stabilit asa ca se anunta un concurs mai mult decat interesant.

Ne vedem pe 10 mai, da? Potecile asteapta sa fie alergate de niste nebuni frumosi iar Moeciu de Sus isi asteapta turistii cu bratele deschise. Va las in compania unui filmulet fain, realizat de organizatori, poate veti fi convinsi sa veniti si voi la anul:)

Numai bine!

Advertisements