Un concurs ajuns la a 3 a editie, desfasurat prin locuri pitoresti, locuri prin care obisnuiesc sa alerg cu prietenii si care mi-au devenit dragi. Nu era in plan sa particip, dar cum nu sunt un sportiv bine pus la punct si imi e greu sa mi respect un plan anume, mi-am calcat pe orgoliu si am hotarat sa fiu prezent pentru a 3 a oara consecutiv ( datorita celor de la BCR si unui prieten foarte bun).
Anul trecut am scos 1:41, anul asta am fost incurajat de timpul lui Marius de 1:35 in antrenament ( numa antrenament nu pare) si am zis ca desi e un timp indraznet, merita sa incerc sa trag de mine, mai ales ca am capatat o anumita experinta iar antrenamentele mele s-au diversificat odata cu decizia de a participa la Ironman-ul de la Oradea de pe 21 iunie.
Am plecat dis de dimineata spre Brasov, poate prea dimineata, asa ca pe la 9 si ceva ne ridicam kit-urile iar apoi am plecat spre Robert sa le dam trezirea. Am stat la palavragit nitel, atmosfera prietenoasa, nu la fel si afara insa, era mohorat si erau sanse mari de ploaie. Am fugit la Marius acasa, ne-am echipat si am trecut pe la Nicoli sa imbuc un sandwich, ca mi era putin aiurea pe stomacul gol. Pana sa ajungem la start, a inceput o ploaie mocaneasca si rece, menita parca sa ne puna in miscare. Nu am renuntat la costumatia preferata, desi nu mergea doar in shorti asa cum imi doream si m-am incalzit usor.
Filmuletul de la start aici:)
M-am infiltrat in pluton, am mai dat mana cu unul altul si am asteptat cuminte startul. Se pleaca tare, incerc sa nu ma las furat de start asa ca nu am mai dat drumu la muzica si incerc sa mi tin un pace confortabil de 4:20:4:30.
Andrei Z era in fata, la fel si Tzale, Dragonu nici urma de el, ma misc eu incet sau astai sunt chiar rapizi?? sa vezi rupere de fas ce-mi dau. Incet, dar sigur ii ajung din urma, alerg nitel in plasa lor, ne tachinam ca asa e frumos si fara sa mi dau seama ma departez incet de ei. Pana la bariera si implicit intrarea in forestier il vad si pe Dragonu la 500 de m in fata cred. Incepe urcarea si mi cunosc fortele asa ca usor distanta se diminueaza, pun o mana in spatele lui, cred ca stia ca eu sunt si-l incurajez sa tina ritmul.
Luci ne face cateva poze asa zambetele sunt la datorie, dar cred ca sunt oricum, doar fac ceva ce mi face placere. Urcarea e pe gustul meu, intrec omuleti, alerg in cele din urma in spatele lui Ingrid si-l am in vedere pe Gica, care e ceva mai in fata cu vreo serpentina. Trec si de fata si-i dau posibilitatea sa mi ia urma, tinta mea fiind Gica acum. Urcarea merge bine, ajung sus in aproape 44 de minute, fotografii surprind reactii care de care mai naturale asa ca nu le pot decat multumi pe aceasta cale.
Aici incepe partea a 2 a, incepe coborarea si dau drumul la muzica, doar la asta:).
La inceput mai incet, sa nu risc ceva crampe si sa obisnuiesc muschii cu alta miscare iar apoi din ce in ce mai tare, ploaia a facut traseul alunecos si mi-a sporit atentia. Vin portiuni cu sub 4 pe mie si ma simt ca si cum zbor, desi splina cam tipa. Distanta intre mine si Gica se micsoreaza, pana ce trec in sfarsit de el si continui sa alerg cu zambetul pe buze.
Ajung mai rapid decat credeam spre coborarea dinspre Racadau si undeva la km 15 inregistrez cel mai rapid km 3:32. Trec repede prin post, infasc un pahar in ideea de a l bea, dar se pare ca ochilor mei le era mai sete, ca 3 sferturi acolos-au dus asa ca m-am multumit cu o gura de apa.
Ritmul scade un pic dar nu asa de mult, trag de mine pe forestier si incerc sa tin o viteza rezonabila, am un grup de 4-5 insi in raza vizuala iar pana ajung in dreptul treptelor lui Gabony mai depasesc vreo 2. Cvadricepsii dau semne de spasme la incercarile mele de a ma repune in poteca dupa o alunecare mai spectaculoasa si sper sa nu ma ia vreo crampa. Nu ma uit la ceas deloc, vad ultima urcare, depasesc vreo 3 insi, o alerg integral in uralele voluntarilor si a uneui cameraman de la gopro care ma urmareste insistent.
Termin repede, dau la vale cu incredere si prudenta si dupa un km ajung la asfalt. Aici incerc sa ocolesc niste concurenti de la cros si maresc ritmul. Fac stanga pe scari, de data asta cu grija, acum 2 ani mi s-au pus crampe de abia mergeam, trec repede de ele si ajung din nou pe asfalt, inca un concurent in fata mea, la vreo 150 de m, de data asta sunt decis sa nu mi mai scape.
Verific dozele de energie, dau semne ca a mai ramas ceva pe fund asa ca vreau sa le consum, incurajat de multime, pornesc intr-un sprint nebun, mareste si el ritmul la auzul suflului meu in ceafa, dar trec pe langa el mai mul in zbor. Aici filmul….. din poze:)
Trec linia de finish in 1:33:44, mult mai bine decat recordul lui Marius si mai bine decat ma asteptam in conditiile date; cu o vreme mai uscata si ceva mai mult antrenament, poate mai taiam un minut si jumatate. O imbunatatire cu 8 minute fata de anul trecut si un boost de incredere castigat.
Iordachidis ajunge pe 4 la general cu 1:24, asta sigur a luat ceva tramvaie pe traseu:), Robert ajunge la 1:26 si rateaza cei 2 cai de bere:P, Dragonu imi egaleaza timpul de anu trecut, bravo mosu, esti pe drumu cel bun. Clasamentul aici. Pathos-ul alearga din ce in ce mai mult si incep sa fie prezenti la majoriatatea competitiilor ceea ce nu poate decat sa ma bucure.Felicitari Nana, Pong si Ratatu.
Ne hidratam, mergeam la o ceainarie, apoi la premiere sa I sustinem pe baietii nostri de pe podium, Iordachidis si Harnazez pe locurile 2 respectiv 3 la categoria de varsta, I am proud of you!
Seara se lasa cu energizante pline de hamei si struguri si ceva burgeri facuti cu iscusinta de Luci. Voie buna la conacul lui Alex,,,, “flotari”:))) si alte chestii funny.
Duminica se anunta a fi vreme urata, tornade, taifun-uri, uragane, drept pentru care ne-am luat prietenii, impreuna cu soarele si am plecat intr-o plimbare in Piatra Mare, na sa mai zica ceva astia de la meteo:)
Sambata e programat primul ultra al anului, Matraberc (Ungaria) 56 de km cu 2700 si in acelasi timp alergam cu Paul Dicu, prezent la Marathon des Sables. Multa bafta si trimitem track-ul sa luam banii de la banca si sa le dam celor nevoiasi. Apropo, am atins borna celor 50 de km in 20 de sedinte de inot, sa fie de bun augur pentru Ironman, sper sa ating suta de km pana in ziua evenimentului.
Va salut ca si cum!
MarmotAdventure 