Ironman – Oradea 21 iunie 2014

                        In mod normal, povestea asta ar trebui sa fie despre mine, dar am transformat-o intr-o poveste “despre noi”, una in care ne demonstreaza pentru a nu stiu cata oara ca limitele sunt facute sa fie depasite, ca ambitia de a-ti indeplini visele poate fi mai mareata decat orice si ca destinatia , respectiv scopul final nu e cel ce conteaza, ci mai degraba calatoria in sine, stradania,perseverenta, drumul parcurs pana acolo; iar daca la toate astea se adauga cativa prieteni alaturi de care sa strabati aceasta calatorie, atunci totul capata sens iar efortul depus isi gaseste sensul. Iar daca toate astea nu au nici un sens pentru unii, sa se duca sa suga un morcov pe etno tivi, la ore tarzii:)

                        3.8 km inot, 180 de km de bicla, 42 de km alergat, 16 ore limita = rezultatul? Ironman, tichiuta, omul de fier, robocop, cum vreti voi sa l numiti, mie imi place sa spun simplu, “limitless”. Povestea asta ar fi trebuit sa ma aiba si pe mine protagonist ( concurent ), dar datorita unor certuri in “familie”, ( stomacul meu a decis sa se spanzure si sa mi compromita visul asta, cel putin pentru anul asta. A fost salvat insa la timp, si apele par sa se fi linistit si sunt increzator ca la anul, numele meu va rasuna in boxe, “Gabriel, you are an Ironman”.)   “l am lasat la greu” pe al meu prieten, Andrei Zamfir. Ne am antrenat si motivat unul pe altul cum am putut, insa in cele din urma el a fost apt pentru asta iar eu nu puteam sa nu vin sa-l sustin macar, stiu cat de mult conteaza sa fii fizic acolo si nu doar cu gandul, asa ca nu mi am anulat planul de concediu si impreuna cu el, Nico si Paula am plecat spre Oradea, “fabrica de fieratanii”.

                        Familia de sustinatori s-a micsorat vazand cu ochii, altii s-au retras din motive intemeiate, altii din altele prelucrate, cunoastem cu totii ca oamenii in general sunt pentru ei si vor sa se hraneasca cu succesul altora dar fara sa ridice macar un deget in privinta asta, mai putin conteaza acum…

                        Dragonu’ mi a lasat pe mana “dino-mobilul” pe care l am incarcat cu toate cele si in 10 ore am ajuns la locul faptei. Ne am rezervat 2 zile pentru drum, una pentru concursul in sine si 2 zile pauza, una inainte si una dupa. Ne am cazat undeva la iesire de Baile Felix pentru mai multa liniste si pentru a evita aglomeratia orasului sau statiunii.

C360_2014-06-19-21-33-13-244

                        A doua zi, ne am dus sa probam apa in Lacul Saldabagiu si la o recunoastere pentru tura de bicicleta. Nu pot sa neg ca in momentul in care am intrat in apa, m-am imaginat ca si cum as fi fost in concurs, dupa prima tura a venit logic si a 2 a si trebuiau sa mai urmeze inca 8 si gata proba, dar mi am revenit repede, stiam ca nu sunt pregatit pentru asta. Apoi a venit tura de bicla, nu puteam refuza o recunoastere alaturi de baieti, asa ca am imprumutat bicla de la Robert si am inceput sa pedalez, aceeasi senzatie, am pedalat de placere dar si de furie, apoi un gand m-a calmat… imi voi sustine prietenul, voi invata din asta si voi reveni. Un traseu foarte greu, 23 de km, 7 ture, 1300 de m d+ de nivel, caldura si vant ucigator, cel putin in ziua premergatoare concursului.

C360_2014-06-20-14-32-26-383

                        Ziua a trecut repede, am pus impreuna cu Andrei la punct logistica, a facut pachetele, mi-a incredintat chestiile de care avea nevoie la tura de bicla, am reluat cateva planuri si idei si am trecut la somn, el a dormit linistit, culmea eu aveam emotii desi nu concuram. Ne am trezit devreme la 4 jumate si la 6 eram in zona de start a probei de inot. Forfota mare, oameni simpli cu vise indraznete, familii ce si sustineau parintii, copiii, prieteni. Multe emotii se citeau pe chipurile fiecaruia, puteai aduna endorfine in cos, ca si scufita rosie.

                        Andrei parea pregatit atat fizic cat si mental, linistit cu lectiile facute, gata pentru prima proba. Dupa mici perindari prin jur, il ajut sa si puna costumul si sa si aseze lucrurile pentru proba de bicla. Mergem impreuna spre lac, eu imi iau un loc pe un ponton alaturat si privesc cu nesat la delfinii cu 2 picioare ce aveau sa transforme lacul intr-un imens jacuzzi.

C360_2014-06-21-06-43-59-912

                      Startul e la 9 fix, Istvan da startul unei noi aventuri pentru majoritatea celor prezenti iar eu imi iau un punct de reper si incerc sa l identific pe Andrei in cei 60 de oameni a caror capa galbena rasare din apa. L am reperat repede dupa neopreon si ceasul de la mana stanga, l am incurajat pe parcursul probei si ma bucuram sa l vad ca se simte in elementul lui; in mod normal as fi fost acolo si ne am fi intrecut intre noi:).

C360_2014-06-21-07-00-39-224

                        Cu un ritm bun, termina proba de inot in 1:33, ( primul a facut 54 de minute) il insotesc spre tranzitie si schimbam ceva impresiii in timp ce se pregateste pentru bicla. O mica parte s-a terminat dar vine marea majoritate a kilometrilor ce trebuie parcursi din aceasta cursa, 180 de km de bicla. Il vad increzator, simtindu-se bine, il indemn sa manance bine si sa se hidrateze si sa pastreze din forte si pentru maraton. Dupa un scurt mini-interviu:P, il escortez pana la locul in care se suie pe bicla si dus e.

C360_2014-06-21-08-34-47-389

                        Urcam in masina si l prindem din urma filmandu-l putin, apoi ne indreptam Spre Uileacu de Munte, unul dintre punctele de revitalizare unde avea sa ne petrecem timpul in care el parcurgea traseul de bicla. Avea sa ne vedem de 7 ori, deci aici interveneam noi, in a-i oferi atat sprijin moral cat si practic, schimb de bidoane, oferit pastile, sfaturi cat si o vorba buna. Participand la nenumarate concursuri, stiu foarte bine ce inseamna sa fii sustinut, mai ales de oameni cunoscuti, sa imparti din emotii cu ei si sa le insufli si lor din entuziasm.

C360_2014-06-21-12-26-55-782

                        Ne am imprietenit repede cu fetele din checkpoint si a venit natural sa le acordam ajutor si sa le facem viata mai usoara concurentilor. Nici nu am apucat sa ma dezmeticesc bine si Andrei a venit prima data si nici nu a zabovit mult, a “aruncat” un zambet in stilul caracteristic si a plecat mai departe.

C360_2014-06-21-12-02-35-319 C360_2014-06-21-14-10-08-787

                               Sunt concurenti pe care ii stiu din vedere, pe altii ajung sa-i cunosc in nenumaratele ture pe care le dau pe acolo, atmosfera e faina si uit putin de faptul ca stau pe margine. Ma fac util si asta ma face sa ma simt bine in acelasi timp, iar turele zboara una cate una. Cei de la half au avut startul cu 2 ore mai tarziu, dar iaca numa apare si Robert in peisaj si ma ocup si il iau si pe el in primire, oferindu-i bidoanele pentru hidratare  pregatite dinainte de el.

                        Andrei pare sa nu se resimta sau cel putin asta arata, turele se scurg rapid, interctiunea cu ceilalti concurenti si cu voluntarii din post ne fac ziua placuta si ne bucura sa vedem cum, desi sunt obositi ne multumesc pentru fiecare gest si nu se sfiesc sa zambeasca. Este extraordinar sa poti lua parte la acest spectacol, o demonstratie de forta, ambitie si bun simt. Oameni obisnuiti, cu un job, prieteni, familie, probleme si totusi daca i-ai scoate din contextul de fata nu ai banui de ce sunt capabili si cum aleg ei sa-si petreaca timpul liber sau asa zis-ul mod de a se odihni dupa o saptamana istovitoare. Te ai intreba pentru ce fac asta? De ce se chinuie? E inuman si prostesc ceea ce fac? Nu mai bine stau ei pe canapea ca dobitocii si se indoapa si duc o viata buna? Sunt sigur ca daca I ati intreba pe fiecare in parte v-ar da un raspuns poate diferit dar care ar ar exprima aceeasi chestie.

                        Multi ne transformam energiile negative in unele pozitive, facand lucruri iesite din comun pentru unii, nenaturale dar normale pentru cei din “familia asta”. Pentru mine si multi altii, e un mod de viata pe care ni l am ales si pe care nu vad sa-l schimbam cu ceva mai bun, poate sa l impartasim si altora si sa ne bucuram impreuna de propria noastra nebunie:).

                        Ne luam la revedere pentru moment de la voluntari si plecam din chekpoint pentru a l intampina pe Andrei la ultima proba, maratonul… La 8 ore si un pic de la start, ajunge si el putin “sifonat” desi imi transmite ca se simte ok, insa oboseala ii tradeaza un pic fata.

C360_2014-06-21-15-20-34-569

Dar e ok, stau cu el in tranzitie, il incurajez, ii dau cateva sfaturi in timpul in care el rodea un sandwich si il las sa porneasca in alergare. Dupa terminarea probei de bicla nu am avut nici un dubiu ca nu-l va termina, ambitia si taria de care da dovada omul asta, il recomanda pentru asa ceva si nu s-ar fi dat batut no matter what.

C360_2014-06-21-15-21-37-615

                        Nu avea de parcurs “decat” 38 de ture de parc de cate 1.3 km fiecare. Primele 5 trec rapid, trec de pe o parte pe alta pentru al intampina si ai verifica pulsul si moralul. Talpile ma mananca si nu pot sta deoparte asa ca mai topai cate o tura alaturi de el iar timpul pare sa treaca mai usor. Intre timp altii termina cursa de bicla, altii deja sunt la jumatatea maratonului, cert e ca se vede oboseala si epuizarea oriunde ai privi in jur. Mai toti au un fel de jogging mai degraba decat o alergare, insa e normal daca tinem cont de ce au facut inainte. Acum corpul cauta motive sa renunte, vrea confort, incepe sa “comenteze” si sa transmita semnale cum ca ar fi prea mult. Dar “ noi”, cei caliti, am invatat sa trecem mai usor peste aceste “ziduri”, e momentul in care mintea preia controlul asupra corpului, momentul in care cauti in cotloanele cele mai intunecate  motive sa mergi mai departe, sa nu te dai batut, e momentul in care te agati de fiecare lucru care stii ca te motiveaza sa continui, oricat de stupid sau banal li s-ar parea altora. Toti avem “acel lucru”, toti apelam la el mai devreme sau mai tarziu.

                        Am alergat cateva ture cu oameni pe care i-am cunoscut la bicicleta, am aplaudat, incurajat si spus o vorba buna sau o gluma atunci cand citeam incruntarea pe chipul lor. Cu Andrei am mai alergat cate o tura, l-am sfatuit sa nu si ia ipod-ul cu muzica decat de la jumatatea maratonului incolo daca tot tine mortis. Doar ca nu am putut sta mult deoparte si mi a zis ca daca reusesc sa alerg 5 ture cu el, il va lua dupa km 30 incolo, doar ca dupa vreo 2 ture am renuntat la adidasi si am zis sa alerg barefoot pentru nu a-i rupe ritmul si l-am lasat pe el sa si faca propria cursa, eu incercam sa nu I influentez ritmul deloc. Si uite asa m am trezit ca alergam alaturi de el de mai bine de 10 km si am zis, acu inca 8 n-oi muri si sincer, nici nu vroiam sa l las singur.

C360_2014-06-21-18-53-54-342

                        Ma simteam ca si cum particip alaturi de el, desi oficial nu o faceam, lumea a inceput sa ne incurajeze si mai tare si sa ne aplaude vazandu-ne ritmul pe care l aveam si determinarea de pe fata noastra, parca plecam impreuna la razboi si nu aveam de gand sa ne intoarcem infranti de acolo. Andrei se incarca cu fiecare ropot de palme pe care l auzea, fiecare incurajare, fiecare vorba spusa la momentul ei, il simteam obosit dar stiam ca nu va ceda, desi erau momente cand suiera ca o locomotiva. Il sfatuiam sa manance si sa se hidrateze si asculta ca un copil, poate fara sa si dea seama, poate din instinct, poate pentru ca avea incredere in judecata mea. E impresionant sa observi din exterior un om ce se incumeta la o asa incercare, am avut sansa sa fiu sustinut anul trecut la Utmb, asa ca stiu cum e.

C360_2014-06-21-19-32-21-589

                        Ni se anunta ca mai avem 4 ture, apoi 3, 2…. Andrei strange din dinti, stie ca totul se va incheia in curand si dupa mai bine de 12 ore jumatate de effort se va putea odihni in voie. Ii hranesc orgoliul si I spun ca poate termina sub 13 ore si asta il motiveaza sa tina ritmul, unul foarte alert pentru acel moment al cursei, un ritm aproape constant in ultimii 16 km de cand alergam cu el. In ultima tura dau sa iau camera sa filmez, insa constat ca nu mai avea baterie si nu aveam cand sa o schimb, asa ca ma gandeasc ca oricum poze I se va face la final insa un filmulet ar fi cel mai inspirat. Sprintez pe ultimii 500 de m si vorbesc cu Nico sa porneasca telefonul si sa filmeze, a new ironman is about to born. Ma intorc apoi si parcurgem ultimii 200 de m impreuna…. ii las onoarea de a calca pe covorul rosu si de a trece linia te finish, pana la urma, e cursa lui nu a mea, desi am simtit de multe ori ca am facut parte din ea.

                        E inconjurat de o panglica uriasa, personalizata iar Istavan spune cuvinetele care ti fac pielea de gaina…… Mai bine vedeti voi despre ce e vorba.

                        Acum totul s-a incheiat, bucurie maxima, felicitari, usurare, emotii si in acelasi timp trecerea la o noua etapa, Andrei a intrat in familia ironman-ilor, buddy wait for me, cause” I am coming. Acum ca s-a terminat, totul devine mai usor, picioarele rasufla usurate, la propriu, privim ceilalti concurenti care inca mai duc o lupta cu ei insisi si tanjesc sa treaca si ei prin poarta, stiu ca e doar o chestiue de timp. Totul e greu de procesat, poate ca Andrei inca incearca sa realizeze si acum ceea ce a reusit, eu unul sunt mandru de el.

20140621_195308

                        M a impresionat foarte mult grija pe care Istvan a avut-o pentru fiecare om in parte, faptul ca ti lasa impresia ca e un concurs organizat cu mult stil si bun gust, desi la prima vedere nu parea decat o hamstereala in cerc, lucru pe care l-am dezaprobat mereu. A avut grija ca oricine sa poata face asta si pe langa echipele de stafete a creat categoria family, in felul asta mai multi mebri puteau face cate ture vroiai din fiecare proba, predand cipul de la unul la altul si in acelasi timp si greul cursei, intarind astfel si mai mult ideea de familie.

                        A doua zi a urmat festivitatea de premiere si prezentarea noilor membri ai familie Ironman, care nu sunt decat sub 100 in Romania, Andrei e unul din ei, cu un timp de 12:50 ( 1:33 inot, 6:54 bicla, 4:22 marathon, timpi cu tot cu tranzitii). La anul sper sa concuram impreuna, daca nu, promit sa incerc sa-i bat timpul, unul foarte bun de altfel, clasandul pe 15 la general (national|) si locul 4 la categorie.   clasament aici

                        In incheiere as vrea sa spun ca sunt fericit ca am venit alaturi de el si ca prin intermediul lui am luat parte la ceva ce am visat de mult, e un mod foarte bun de a ma pregati pentru anul viitor. Andrei este un om alaturi de care am alergat, am fost in turul Romaniei pe bicicleta, ne-am catarat, am skiat, am facut ceea ce ne ne a inspirat mereu… e un om alaturi de care m-as incumeta la orice provocare si as avea incredere ca am face o echipa buna, l-am pus deja pe lista oamenilor “speciali”.

                        Sunt sigur ca si el e mandru de echipa de suport pe care a avut-o si ca i-a fost mai usor asa, pana la urma ideea e sa impartasesti fiecare experinta unica cu cei la care tii, altfel totul pare sa fie in zadar. Asta e modul prin care am trait eu acest Iron, prin intermediul  lui; sunt sigur ca el are mult mai multe de spus:)

                          Meritele pentru pozele faine de mai sus, merg la Nico! Multumim fain pentru suport si pentru momentele faine pe care ai reusit sa le surprinzi

                        Felicitari Istvan, organizatorilor, sustinatorilor si participantilor pentru spectacolul oferit, anul viittor voi trece de cealalta parte a baricadei si voi experimenta emotiile si trairile pe care le-au avut finisherii!

Pe Curand!

C360_2014-06-21-19-47-05-188

Advertisements