Equilibrium – exploring Romania on bike (3/8-08-2014)

Date tehnice

488 km pedalati

11727 m total ascent

6 zile din care una pauza totala

 

                                Cum nu aveam un plan bine pus la punct… decat cateva zile libere si nici alea nu erau sigure decat putin inainte sa plec, m-am gandit eu cum sa fac in asa fel incat sa profit de ele cat mai bine cu putinta si ce mod inedit sa aleg pentru a face asta, asa ca un tur al tarii cu bicla era binevenit in conditiile de fata. Initial trebuia sa am mai mult timp la dispozitie, in jur de 3 saptamani, si cu gandul de sari peste cateva concursuri de alergat, aveam in minte sa merg spre Croatia si sa fac Coasta Dalmatiei, un proiect personal ce inca imi da “furnicaturi”. Dar deh, treaba nu a iesit asa cum planuisem eu sau cum imi imaginam ca o sa iasa si trebuia sa ma multumesc cu ce am, pana la urma mai toti tanjim dupa concediu si zile libere cat mai multe si eu cand dau de ele sa ma vaiet ca nu stiu ce sa fac cu ele? ar fi culmea.

                              Pe acelasi principiu, am intrebat in stanga, dreapta, cine e disponibil pentru o calatorie faina si cum Andrei, partenerul meu de “ghidusii cicloturistice” nu era disponibil si nici Dragonu’, am zis ok, ma voi duce singur… si asa am si facut. Am mers in cele din urma la Cindrel in alergare, mi-am pus bicla in portbagaj, mi-am intocmit un rucsacel mic in care am indesat chestii pentru dormit( sac de dormit, hamac si o pijama speciala, 2 tricouri, 2 pereche de shorti, o geaca de vant si alte cateva chestii pentru mecanica biclei si gata). Sambata am alergat semimaratonul, unde m am si clasat binisor, locul 3 la categorie si 5 la open, iar intre timp ma tot interesam de trasee faine de mtb prin zona si mai culegeam informatii de la cunoscuti.

                              Ziua 1

                             Duminica dupa micul dejun, incep mica mea aventura, si mi fac o juma de plan pe loc. Voi traversa varful Cindrel pe bicla si de acolo voi vedea eu incotro, am harta, telefon cu gps, indicatoare pe drum asa ca ma descurc eu cumva. O iau cumva pe traseul de semi numai ca nu intru in padure imediat in dreapta ci continui pe forestier si incep urcusul acompaniat de un soare puternic. Sunt ceva portiuni tehnice, insa padurea e faina si ma bucur de liniste si de priveliste. Intalnesc si ceva turisti ce mergeau in aceeasi directie cu mine si le zmulg ceva nedumeriri cand aud ca eu voi urca cu bicla unde ei se vaitau ca abia ajung cu piciorul. Dau peste ” braconierii de afine” pe drum, intalnesc si ceva voluntari de la maraton, ce iesira pentru o tura de revenire.

20140803_123322

                            Ma indrept repejor spre varf, nu inainte de a fi ajuns de un “cioban veritabil”( era lem de beat) calare pe un  biet magar, si incepea el sa mi indruge cum e magarul mai eficient decat bicla mea, moment in care, poate ca se si speriase de mine sau se razbuna pe betivan pentru nenumaratele lovituri primite, o zbughi de 2-3 ori din copite si-l dadu pe cercopitec cu cracii in sus. Ma gandesc eu in sinea mea,”na poftim, toate au o ordine” si plec mai departe zambind.

20140803_130739

Vf Cindrel 2244 m

De aici hotarasc pe moment sa merg spre Oasa si de acolo sa traversez M-tii Sureanu cu ideea de a ajunge in Petrosani. Dupa urcare vine o coborare faina, pe un platou intins, verde si un drum offroad, numa bun de dat tare la vale. Moment in care dau peste…..

20140803_133002

                       Acele patrupede din spatele meu, prevazute cu blana si glas mai duios decat a lu’ Becali, erau acompaniate in aceasta minunata “orchestra” de vreo cativa “dirijori cu colti” ce pareau ca-mi cer biletul. De ce zic asta? pai plm, cred ca ma condundasera cu un bilet ca dadeau sa ma composteze, si o faceau bine daca nu rageam la cioban ca naiba. Deh, trec cu bine peste intamplare, era sa raman fara glas aproape dar mai bine decat fara cur, ca nu mai aveam ce pune pe sa apoi.

                     Dau in Transalpina, Lacul Oasa… aici intalnesc ceva turisti si sunt intampinat de o ploaie zdravana asa ca ma adapostesc. Ma uit pe harta, mananc ceva si merg mai departe vazand ca ploaia se mai domolise… spanac, nu ma urc bine pe bicla ca maivine o repriza, ma adapostesc iar, stau ce stau si plec. Ajung in cele din urma spre Domeniile schiabile Sureanu si nestiind exact cum e drumu pana sus si cat mai e pana in Petrosani(plus vreme urata), decid sa stau peste noapte la o baza sportiva.

                        Ma razgandesc repede, vazand ca vremea se face faina si dupa ce aflu ceva detalii de la localnici si ii dau drumu la o urcare spre varful lui Patru(2130m), aici se pare ca se cam incetoseaza si se pune pe ceva ceata.

20140803_204410

                            Imi fac repede ceva calcule, nu am cum sa ajung in Petrosani safe, tinand cont ca urmeaza o coborare unde vreau sa ma dau cu viteza, va fi noapte obstacole, plm, Bunghesc repede un foc, fac legatura, zic clar e stana si avand experienta din Fagaras, ma indrept spre ciobani, le povestesc ce si cum si sunt de acord sa ma lase sa dorm acolo.

                            Ziua se incheie cu 60.5 km parcursi, integral pe drum de munte, 2373 D+ si 1827 D-. O zi greuta dar faina, cu multa urcare si peiaje faine. Am plecat din Paltinis, am traversat Vf Cindrel, am coborat spre Lacul Oasa si de aici am urcat spre Vf lui Patru, pe langa domeniul schiabil.

                          Ma iau la vorba cu ei, imi povestesc despre viata lor simpla de acolo si intre timp pregatesc ceva mamaliguta si niste carne de miel. Imi ploua in gura si ma gandeam numa la asta, aveam o foame de lup ( si eu eram la oi:P). Oamenii dau dovada de ospitalitate si ma invita alaturi de ei la masa, ba chiar se scuza pentru felul cum arata acolo si ca nu aveau ce sa ma trateze mai bun. Le explic ca e tot ce mi doresc pentru moment si e perfect asa cum. Dupa o masa copioasa ma intind in hamac si adorm. Undeva pe la 6 si ceva dimineata, plec spre Petrosani pe un vanticel si o roua faina de dimineata.

                           Ziua 2

20140804_062801

Avem timp si de igiena…

20140804_070520

si ajung in Petrila dupa o coborare faina prin padure, plina de namoale si obstacole si stani, clar nu era de facut pe noapte si la frontala. Ajung in Petrosani cu gandul ca acolo e Pizza no 1 aia buna, pfff nimic mai gresit.

20140804_083809

                       Dupa ma intalnesc cu o amica, mergem sa mancam o pizza imensa, la 10 dimineata, in loc de mic dejun, in Petrila, la No1. Eu aveam o foame mare, asa ca aveam o scuza. Dupa ce m -am tot uitat pe harta, m-a luat somnul si eu tot nu ma hotarasem in e directie sa o apuc, sa merg spre Sarmisegetusa sau sa fac Creasta Parangului. Greu de decis, asa ca merg sa fac un dus, povestim un pic, adorm iar dupa ce ma trezesc mama ei ma astepta cu o mancare buna, gata facuta. Multumesc frumos Pricks, plec ghiftuit de acolo si urc spre Hotel Rusu cu gandul sa gasesc un laptop conectat la net pentru a descarca ceasul. Dupa cateva intrebari gasesc un om fain, ce-mi pune biroul la dispozitie si intre timp aflu ca e unul din organizatorii de la Parang Night Challenge, la care fusesem in iarna. Mersi fain Mihai Coandres pentru amabilitate si intelegere. Dupa o ora de vorbit, ies de acolo cu gandul de a gasi o cazare ori prin zona ori mai sus la salvamont.

                       Ochesc un nene simpatic cu un calut, niste capite de fan si numa il intreb daca ma lasa sa dorm acolo peste noapte. Nush cum s-a intamplat, dar a fost ceva de moment si omul uitandu-se un pic la mine accepta pe loc. Povestim de unde vin, ce si cum, il ajut la strans fanul intre timp si pana la urma ma lasa sa dorm intr-o camera nu inainte de a-mi da ceva d-ale gurii.

20140804_193447

                       Viata e simpla aici, si mi place…timpul trece altfel, oamenii au alte preocupari, pentru mine este evadarea perfecta, prefer de o mie de ori asa decat un hotel f scump, chestiile astea nu mi aduc satisfactia pe care o am cand “patesc” lucruri de genu asta:).

                         Ziua se incheie cu 37.5 km, 700m d+, si si 1500d-.

                         Ziua 3

               Incep cu o urcare sanatoasa, de fapt cam toata tura de azi se va dovedi a fi una de push/carry bike, trecking:). Dupa ce stau bine in sa pana aproape de salvamont, urmeaza sa o iau la pas dealungul Crestei Parangului. Cum in iarna nu am reusit sa fac vf, iaca imi propun sa-l fac acum pe bicla. Sunt impresionat cand ajung la refugiul Carja si interiorul era “ornat” cu pateu-uri bucegi.

20140805_110654

si am luat si eu 2, just in case, cu promisiunea ca voi aduce altele in schimb cu proxima ocazie

20140805_110530

foarte tare initiativa, nu stii cand poti ramane lihnit iar chestiile astea te pot scoate din rahat.

Ajung in cele din urma pe varf, Parangul Mare( 2519m).

20140805_124923

20140805_124805

Si de aici incep o mica coborare dealungul crestei, clar nu pe bicla deoarece terenul era stancos si periculos.

Dau si peste o alta turma de oi si un cioban ce ma indruma spre un paraias fain, de unde imi astampar setea.

20140805_142930

Plin de tact, imi explica el cum dupa delusorul ala din dreapta ar trebui sa ajung in pasul Urdele, da sigur….cum sa nu…. Am mers de mi-au sarit ochii din cap, ploaia ma ameninta sa mi ude “fasul”

20140805_150259

Si in cele din urma, Zeus maniat probabil pe indrazneala mea de a merge cu bicla pe acolo incepe sa arunce cu traznete si fulegere si sa vezi ce mic m-am facut. Ploaia ma udase pana la piele, tuna si fulgera, dar nu ma opream ca nu aveam unde. Aveam noroc ca ma apropiam de sosea, iar norii ii lasam undeva in urma. Mai urc pe bicla, mai pedalez, ma mai dau jos, si iaca soseaua mi se arata in fata.

20140805_150239

                  Ploaia s-a oprit, ajung cum necum la sosea si pana sa ma dumiresc eu bine, intre 2 telefoane incepe iara…dau repede la vale, ma opresc la Ranca, lihnit de foame. Intru in magazin, rezolv cazare ieftina 40 de lei, toata vila la disp, imi iau ceva de 25, fac niste cartofi prajiti, pulpe de pui,  si ma indop bine. Omul ma pofteste si la ceva varza cu jumari, pe care nu o refuz la cat de lihnit eram. Ziua se incheie cu 36 de km, 2319m d+ si 1800 d-.Am plecat de la Hotel Rusu, am facut toata creasta Parangului( cred ca-s singurul nebun ce a facut asta cu bicla) si m-am oprit la Ranca.

                       Ziua 4

                   Am dormit binisor, iau micul dejun, unul consistent de altfel si plec cu energie, amenintat de niste nori negri. Dupa ce ma uda nitel ploaia ma opresc inainte de Novaci si ma adapostesc moment in care ma hotarasc sa o iau spre Polovragi. Aici ajuns merg la cofetaria mea preferata si ma relaxez un pic.

20140806_120650

Apoi daca tot sunt in zona, vizitez Pestera Muierilor ca si asa de cate ori am vrut sa o vad era coada si acum era momentul potrivit.

20140806_111650

De aici ma indrept spre Polovragi si vizitez si pestera din zona.20140806_111222

apoi o iau frumos spre Cheile Oltetului un forestier tare fain ce trebuia sa ma duca spre Ciungetu, insa sa dovedit a fi rupt in 2, la propriu.

20140806_154959

 

da, un ditamai craterul ce a inghitit drumul ce odata era aici, deh unii nu se gandesc cand defriseaza,,,, merg mai departe si intalnesc un cuplu de cicloturisti ce faceau cale intoarsa speriati de ce au vazut si au auzit….nu si eu:) si merg mai departe….20140806_182831

muntele se muta la sosea, si nu e o gluma…

20140806_183901

le doresc astora de au facut exploatari in zona, ca din lemnul furat sa-si faca cosciuge cu turnulete si sa se aseze comod in ele, ca asa e la moda acum….aaa si le mai doresc sa fie molestati de veverite, fara mila….mama lor de cretini cu acte in regula.

intre timp dau de astia:))

20140806_174733

i-am smotocit timp de vreo juma de ora, m-am relaxat si din nou m-am bucurat de clipe faine. Uneori animalele dau dovada de mai multa “umanitate” decat noi, paradoxal, nu?

20140806_173231

dupa treaba din imagine, brusc casca respectiva nu se mai auzea bine, de ce oare?

De aici plec mai departe si observ drumul din ce in ce mai rau, masini blocate, pentru care ma bucur nespus.

20140806_181337

In curand muntii nu vor mai fi asa cum ii stiam noi odata, iar consecintele actiunilor fara cap se vor vedea din ce in ce mai des, vor disparea sate,paduri,ecosisteme, vor muri oameni, vom fi atacati mai des de animalele a caror adaposturi sunt distruse. Romania e faina, pacat ca e locuita de idioti, in mare parte.

                    Ajung in Ciungetu, intre timp ceasul se oprise cu 30 de km inainte de a ajunge. Bat la o poarta si sunt primit de o localnica ce mi pune laptopul la dispozitie pentru a-mi descarca ceasul. Intre timp ploaia se pornise iar si incepea sa se insereze. Am vorbit cu Nea Ionel intre timp sa trec pe la el, insa de acolo mai aveam in jur de 60 de km. Multumesc fetei si plec oarecum in graba. Ajung rapid la Brezoi si de acolo urmez Valea Oltului in jur de 20 de km. Se facuse deja noapte si tunetele si fulegerele imi faceau ca lumina fronatelei sa fie inutile. Ma rugam sa nu ma prinda ploaia acolo si pare ca m-a ascultat, a inceput excat cand parasisem drumul principal. De acolo pana la destinatie nu mai aveam decat 10 km, insa uitasem ca am aproape 600d+, pfff. Merg ce merg si incepe sa toarne cu galeata. Ma adapostesc vreo 40 de minute sub o streasina si de acolo ii dau mai departe. Am ajuns la Nea Ionel, rupt de foame si am manacat tot ce am putut in seara aia. Am ajuns dupa 154 de km, 2900 m d+ si 3220m d-.

                  Ziua 5 a fost una de odihna, cu mancare, soare si planuri. Cum stateam eu in hamac, ma gandeam cum ar fi sa o iau spre Campulung Muscel si sa fac culoarul Rucar-Bran pe bicla… excitat de gandul asta, imi gasesc cazare la Dani Florea,care se intampla sa fie acolo si imi fac bagajul hotarat sa plec. Numa ca ploaia imi da planurile peste cap si ma vad nevoit sa abandonez planul, pentru moment. Aveam de ales intre a merge a 2 a zi spre Sibiu pe bicla si de acolo tren spre Busteni pentru a ajunge la Vertical Race sau de a lua drumul propus Titesti-Campulung Muscel-Paraul Rece-Busteni…adik inca 200 de km cu 3550m D+…. cei care ma cunosc, stiu ce am ales:).

                Ziua 6

                Imi iau la revedere de la Nea Ionel si pornesc dis de dimineata pe niste drumuri de tara, pline de apa si piatra, pe niste urcari aiurite, trec prin sate in care nu gaseai mai nimic, unde venea o duba o data pe zi sa aduca fructe si legume.

20140808_083017

 

de aici im potolesc setea…

20140808_110306

ajung si in Curtea de Arges unde iau pranzul…

20140808_114718

 

ma asteapta 50 de km si 6 dealuri faine pana in Campulung Muscel….

                         Aici intru intr-o agentie de asigurari, cu acelasi gand de a folosi un laptop pentru a-mi descarca ceasul si a evita sa raman fara memorie, deh…daca m-a mancat in cur sa-mi setez ceasul sa inregistreze la o secunda. Dau peste un tip tare fain, Marius Gorgan…omul imi pune la dispozitie binevoitor laptopul, conversam fain, ii povestesc de unde vin, unde ma duc, aflu ca si el a fost ciclist la viata lui, imi mai vinde niste ponturi, vroia chiar sa mergem si la o pizza, dar a trebuit sa zic pas, stiind ca aveam inca 100 de km de mers si era deja 4 si. Imi da omul un fagure cu miere, ma spal putin si pornesc la drum, nu inainte de a-i multumi pentru ajutor si de a face schimb de numere de telefon.

20140808_155035

Ma opresc la Mausoleu dupa ceva urcare…

20140808_165204

si apoi ma bucur de o coborare faina pana in Rucar, unde fac un mic popas pentru a roade ceva fructe. Nu mai mancasem piersici de o saptamana asa ca rodeam de zor la ele, cu ceva lacomie:P. De aici am urcare pana in Fundata si mai intalnesc inca o “turma” de caini ce vroiai sa ma sfasie. Scap cumva si de ei si pedalez in continuare, de data asta o coborare lina pana aproape de bifurcatia cu Paraul Rece.

20140808_201745

                           De aici urmeaza ultima urcare pe serpentine si dupa ce ma adap cu apa de la niste localnici, ii dau cu tupeu. Tura se apropiede sfarsit iar mie parca nu-mi vine sa cred. Deja se inoptase cand terminasem de urcat serpentinele, ma pun sa mananc din fagurele de miere primit si parca sunt si mai recunoscator si apoi ii dau bice. Ajung rapid in Predeal iar de acolo pana la Busteni am dat ce mai ramasese din mine. Ajung in Centru dupa200 de km parcursi, 3500de m D+ si 3300 de m D-. Il sun pe Dragon, ma cazeaza la el, mananc bine si fac un dus cald si apoi somn. Maine un alt concurs, Vertical Race Busteni, pe traseul Jepii Mici pana la Babe, doar 5 km cu 1300 de m D+, sa vad cat ma mai tin ciolanele.

                      Daca as fi sa rezum calatoria la o singura propozitie ” Faith in humanity has been restored!”( mai putin partea cu dezastrul creat de defrisari, insa am intalnit foarte multi oameni faini, ce mi au oferit o mana de ajutor, sub o forma sau alta, mi-au muls zambete si m-au facut sa vad lucrurile altfel, sa judec mai putin si sa acord mai multe sane unor oameni care aparaent poate nu au nimic de oferit). Din punctul asta de vedere a fost o experineta faina, clar o voi mai face si pe viitor si mi-as dori sa am si insotitor, daca nu, imi scot “sihastria” din buzunar si plec la cutreierat lumea.

 

Cheers!

Advertisements