Alba Iulia City Race – 14 martie 2015

Lungime traseu 21 de km

direnta pozitiva de nivel 700 m

loc obtinut 27/432

Un concurs aflat deja la a 2-a editie si care se bucura de o populariate, ce-l transforma intr-un eveniment consacrat, facandu-i pe multi sa se uite cu jind la succesul pe care il are; o fi datorita organizarii bune, datorita reclamei de care se bucura, a sportivilor ce aleg sa vina in numar cat mai mare sau poate ca este exact primul concurs de profil de la inceputul primaverii? cert e ca toata lumea buna e prezenta acolo si am zis ca nu ar strica sa mergem si noi.

Cu o mica oprire in Brasov pentru a mai lua ceva oameni, pornim “agale” spre Alba. Aici am si schimbat soferul si am trecut eu la volan ( dat si fiind ca noaptea se asterne incet dar sigur ), condusul ma calmeaza si-mi da o stare de bine. Ajungem relativ repede la destinatie, in jur de 2 ore si un sfert facem pana acolo; astepatam si cealalata masina pret de cateva minute si ne indreptam cu totii spre a ne ridica kit-urile.

Dupa o scurta plimbare, ne indreptam spre Hotel si ne odihnim. M-am trezit cu o stare un pic ciudata si am ales sa nu iau micul dejun cu toti ceilalti, asa ca mi-am facut exercitiile de incalzire si am mancat un sandwich ( marca Nicoli ) ce-mi ramasese cu o zi inainte.

Vremea se anunta numa buna de alergat, desi traseul pe coborare devine foarte tehnic din cauza noroiului. Cu o mica incalzire la start, cateva vorbe schimbate, incurajari si o imbratisare, ma asez cuminte in pluton si astept sa inceapa cursa. Aleg sa plec de undeva din fata, pentru a evita sa ma calc in picioare cu restul de alergatori.

Plec exact de langa Marius, alaturi de care aveam sa aflu ca am alergat cam toata cursa, dar cum eu nu mai obisnuiesc sa arunc priviri in spate, nu aveam de unde sa stiu.

Start Alba Iulia City Race

Cumva aveam chef de alergat, un playlist nou menit sa-mi promita un PB pe acest traseu, dar din nou ceva lipsea. Era ca si cum o parte din mine s-a pierdut si incercam din rasputeri sa ma regasesc. Am incercat sa dau gandul asta la o parte punandu-mi castile in urechi si plecand intr-un ritm accelerat. Primul km a fost undeva la 3:42, pe al doilea l-am mai temperat undeva pe la 4:00, insa dupa nici 2 km am renuntat si la maieu datorita caldurii ce se abatea asupra mea si a faptului ca eu oricum ma incalzesc foarte tare, indiferent de temperatura de afara, lucru ce imi da batai serioase de cap atunci cand temperatura de afara depaseste 25 de grade.

Trec rapid pe langa multi cunoscuti, si-mi continui ritmul sustinut chiar si pe prima urcare mai domoala. O atmosfera de primavara si un cordon lung de “nebuni” ce luau cu asalt padurea din zona. Ajuns pe asfalt incerc sa maresc ritmul si sa-l prin din urma pe Caprita, dar nu fortez cu gandul ca-l prind cumva pe urcare si de acolo reglez eu ritmul. Ecartul intre noi era undeva la 300 de m, dar era permanent in raza mea vizuala si nu vroiam inca sa maresc ritmul neajungand nici macar la jumatatea cursei. Am reusit un km mai tare cu 3:41 (km 7), pentru a intra iarasi in padure si a incepe urcusul. Acolo incep sa depasesc mai multi alergatori ce erau in fata mea si pentru niciun moment nu ma opresc din alergat, topait, lucru ce se dovedeste eficace pentru ca nu-mi ies din ritm si ma tine si incalzit.

DSC_0411

Ajung pe varful Mammut si-mi las acolo maieul pentru a avea un echilibru mai bun pe cei 5 km de coborare plini de noroaie. Nu simt sete si foame deloc, aerul e rece dar nici nevoia sa ma imbrac nu o mai simt (pare-se ca incep sa am din ce in ce mai putine nevoie, sau ies altele in fata cu o putere mai mare, eclipsandu-le pe celelalte ) si incep coborarea hotarat.

IMG_4285

Urmatorii 6 km au medie de sub 4 pe mie in ciuda namolului ce se asternea amenintator sub picioarele mele. Aufost multe momente in care era sa dau cu maimuta de el, dar am ales sa ma las purtat de inertie si sa nu ma impotrivesc pentru a ma opri, ca as fi cazut sigur. Ritmul e bun, nu ma sufoc si mi-as fi dorit ca acea coborare sa mai continuie.

11054376_346032278936589_3013426655593114379_o

Pana sa ies din padure, il vad pe Caprita undeva mai jos si mi-e clar ca imi va fi greu sa-l prind din urma. Ultimii 2 km sunt intr-un ritm mai lejer, undeva la 4:10, dau turul cetatii si termin in 1:35:48, pe locul 27/423  la general, clasamentul aici.

Alba_Iulia_City_Race_2015_Fotograf_Louis_Penel_0523

Mi-am imbunatatit timpul cu 6 minute fata de anul trecut si per total a fost o cursa buna. Pau ajunge si el imediat in spatele meu, la 20 de secunde, imi pare rau ca nu l-am vazut si nici nu l-as fi auzit din cauza castilor din urechi, cert e ca nu am mai avut chef sa trag si am lasat un pusti sa treaca pe langa mine, lucru care acum ceva timp nu l-as fi permis:). Obisnuiesc cumva sa-mi gasesc resursele ca pe ultimii 200 de m sa pot sprinta si sa iau fata celui de langa mine, nu a fost sa fie de data asta.

10271563_1083795434980978_7273227233831542771_n

Am stat un pic la povesti la hidratare, m-am jucat cu “bondocii” familiei Tanase si am asistat la premierea celor mai buni alergatori. Duminica am dat un pic un tur prin cetate si ne-am indreptat spre Bucuresti, cu o mica oprire de masa in Brasov. Urmeaza Intersport Brasov, un alt semimaraton cu profil asemanator, unul de viteza in care pulsul va fi mai ridicat tot timpul.

Doresc sa multumesc organizatorilor,  voluntarilor si fotografilor de pe traseu ce au surprinse cadre cat mai inedite cu noi si ne-au oferit o amintire care sa dainuie ceva mai mult, asta in cazul in care memoria ne va lasa repede:P

Obiectivul meu pe anul acesta: sa ma feresc de accidentari, sa redescopar placerea cu care alergam potecile si sa devin ceva mai echilibrat.

Poteci usoare!

Advertisements