Ecomarathon 9 mai 2015

                  Nici nu stiu cum au trecut 5 ani de la prima mea participare la Eco, dar iata ca revin cu forte proaspete si cu ganduri mai indraznete. Dupa ce in anii trecuti am scos un timp mediu ( 4:58 cel mai bun timp in 2013)  iar anul trecut am fost voluntar, “fortat” de anumite motive de ordin medical, am zis ca e momentul sa-mi propun si sa fac cu adevarat o cursa buna. Anul  a inceput mai prost decat ma asteptam sau decat vroiam sa accept (e si asta o varianta), asa ca majoritatea alergarilor mele au fost pentru a ma calma si a ma regasi, nicidecum antrenamente. Dupa multe calcule si analize cu ce am gresit in anii trecuti, discutii cu prieteni ce au facut timpi mai buni, imi propusesem un 4:20, desi in capul meu se conturase un 4:09.

           Plecam de cu Vineri spre Moieciu de Sus, cu o cazare gasita in ultima instanta, multumita fratelui Iordachidis si cu tolba plina de emotii ca in fiecare an. Drumul e putin obositor asa ca imi permit sa “trag obloanele” un pic in masina si ma las purtat, nici eu nu stiu unde… Ajunsi acolo, atmosfera de sarbatoare, lume buna si multa ca in fiecare an, plus good vibes. Ne ridicam kit-urile si mergem sa punem stomacul la cale si sa  mai discutam despre strategii. Lumea pare relaxata si voioasa, asa ca dupa o masa care s-a lasat asteptata prea mult, ne indreptam catre locul de cazare.  Neavand somn, ne-am indreptat spre centru pentru a mai da o mana de ajutor, la carat garduri si chestii si pentru a mai socializa. Faptul ca am dormit un pic in masina avea sa ma coste, mai toata noaptea m-am foit si nu m-am odihnit asa cum trebuie, am lasat si geamul deschis, am stat si mai mult dezvelit, dar nimic nu a mers. Am adormit cred vreo 4 ore cu totul.

                  Dupa ce m-am trezit si am pus echipamentul in ordine si am coborat la micul dejun. De data asta m-am indopat bine cu niste orez cu legume, somon si alune, facut de mine. O masa consistenta, luata cu 2 ore inainte de start, menita sa-mi dea energie si sa nu ma trezesc ca imi e foame dupa prima parte a cursei, desi recunosc ca alunele sunt un pic “problematice”:). Am mancat bine, m-am spalat, imbracat, toate cele ca inainte de cursa si am plecat spre zona de start. Sa fi fost cam 8:20, lumea deja era adunata toata, se imparteau zambete, incurajari, oamenii se incalzeau, desi razele soarelui avea grija de noi. Am iesit si eu la un mic jogging cu Victor, prilej pentru a mai schimba cateva vorbe si pentru a ne dezmorti cracii. Am fost luat “in colimator” apoi de catre Marius Popescu, pentru un scurt interviu si ne-am indreptat cu totii in tarcul special amenajat pentru noi.

                  De data asta am ales sa plec fara apa la mine, asa cum era planificat cu mult inainte, a fost o decizie de moment, menita sa ma faca sa ma alimentez corespunzator la fiecare punct, cu “riscul’ de a pierde cateva secunde. Ma bag in primul pluton, in spatele favoritilor si astept cu emotie numaratoare inversa. M-am incarcat pozitiv cu o imbratisare strasnica inainte, lucru ce a functionat mereu si m-a facut sa ma simt mai linistit; sper sa fie cat mai des acolo, eu o voi aprecia de fiecare data, asa cum se cuvine.

11233809_829836607102104_7740839991323855055_o

               Mi-am pus castile in urechi si am plecat pe muzica, la un ritm confortabil, menit sa ma bage in cursa. Primul plus al cursei, am plecat lejer fata de anii trecuti, cu un ritm de 4:30, un ritm ce mi-a permis sa ma salut cu multi cunoscuti, sa admir zona si sa ma incalzesc asa cum trebuie.

DSC_0016

                Ajung la pod repejor, aici se marcheaza intrarea in padure si ma pozitionez in urma lui Nicusor Jinga si Andrei Dumitrescu ( ce avea ca obiectiv undeva la 4 ore, cam dur pt mine). Pe urcare am oprit muzica pentru a nu fi tentat sa dau mai tare ca de fiecare data si am urcat la pas intins, ajutandu-ma de maini, impingand in genunchi. Ajungem sus destul de rapid, beau un pahar de apa asa cum mi-am promis si plec alaturi de baieti mai departe intr-o usoara alergare, pentru ca venea o panta destul de usurica. Apoi la vale fiecare cu ce are, dar nefortand foarte mult, pentru a mai pastra din resurse. Ma intalnesc iarasi cu Andrei si mergem impreuna pana la scoala din Fundata, mai vorbim, ne indemnam sa ne hidratam cum trebuie si mergem in ritm lejer. Sus suntem intampinati de voluntari voiosi si o masa plina de bunatati; aleg 2 pahare de apa din toate si plec mai departe, urmeaza o mica coborare, si inca vreo 2 dealuri de urcat. Jonglez cu muzica, pe coborari si plat e on, pe urcat e off si pare ca merge trick-ul de minune.

             Decid sa nu alerg dealurile ce vor urma, nerepetand greseala din anii trecuti si ma tin tot de Andrei, conversational asa. Iulia ne ajunge din urma, ea particpand la cros si mai schimbam cateva vorbe. Sus e prezenta si Andreea, dau drumu si la muzica si la picioare si toc marunt km ramasi pana in sat. Privelistea e foarte faina, multi oameni in fata…deh fiecare cu a lui cursa, plus ca multi erau de la cross si mergeau mai tare pe final. Am un ritm bun si ma bucur momentan ca ma asculta corpul.

BDM_5896

                   Alerg in acelasi timp cu Iulia si terminam aproape impreuna, cel putin pana la iesirea in strada, unde o las sa sprinteze si eu imi vad de ale mele. Timp propus pe prima bucla 1:15, timp realizat 1:12.

11200920_1509058472648136_983490309172946887_o

Ma simt momentan ok, ma alimentez rapid cu ceva apa si plec fara sa stau prea mult pe ganduri in bucla 2.

10682378_10152740566060653_8640563263962272691_o

                     Aici il intalnesc pe Iordache, alaturi de care merg o perioada, schimbam cateva impresii despre cum ne merge motorul si apoi decid sa-l depasesc si sa merg in ritmul meu ( si el avea timp propus de 4 ore si parea in grafic, eu eram in plus in peisaj). Urcarea merge bine, soarele e prezent dar vantul ce adie il face mai usor de suportat. Ajuns sus pe culme, il vad pe Andrei si Iordache un pic mai jos si incep sa alerg incet dar sigur. Mai sus dau peste niste voluntari simpatici, Cornel si Irina care faceau poze de zor.

10847560_829859277099837_6825973677452879164_o

                   Pe coborarea spre Cheile Gradistei asfalt, ma intalnesc cu o multime de copiii ce urcau la deal si ma fac sa zambesc. Ajung repede in checkpoint, iau 2-3 pahare de apa si incep urcarea. Inca ma simt bine, dar incepe sa-mi fie putin foame, asa ca abordez urcarea cu incredere si cu gandul ca ajuns sus, o sa mananc ceva consistent. Trece mult mai repede decat in anii trecuti, am alergat portiuni foarte mici din ea si ma simteam inca ok.

2015_05_09-C-012

La checkpoint, 2 banane, cateva pahare de apa si plec mai departe. Urmeaza o portiune de vale-deal ce se cerea alergata. Urmeaza si coborarea mult asteptata prin paduresi un moment de rascruce, unde era sa ma duc inainte in loc sa fac stanga. Ma recalibrez repede si incerc sa-i dau la vale rapid. Nu mai intalnesc pe nimeni prin padure, dar ajuns la asfalt, vine din urma Andrei Balasan; avand castile in urechi, nu-l aud si il las sa ma depaseasca pe portiunea de asfalt.

DSC_0538

                 Timp propus 1:31, timp realizat 1:28:31. Deja stateam mult mai bine decat imi imaginam si simteam ca voi face o cursa buna si doar o catastrofa m-ar putea impiedica.

                      In checkpoint ma intalnesc cu Alex Itu si Damian, ne alimentam cu totii si plecam impreuna spre bucla 3 si ultima. Aici a fost crima si pedeapsa pentru mine in fiecare an, calura ma lovea in moalele capului, energia era pe duca si mai mereu scoateam aproape 2 ore si faceam cursa terci. Pe urcare m-am pozitionat in spatele lui Alex, lasandu-l sa tina ritmul, Andrei s-a dus un pic in fata si alergam asa toti 3 marunt.

11187402_10153306455297128_332723824122356500_o

                La un moment dat, simtindu-ma bine…am luat decizia sa depasesc si sa trec in fata si dus am fost. Pana la Mamaie nu am fost depasit si incepusem sa maresc un pic avantajul.

MIB_0322

                  Acolo am baut apa cu nesat si m-am conversat cu cea care este un simbol al buclei 3 de ani de zile. Ajung rapid in forestier, pe care il alerg integral si ma pregatesc psihic pentru urcarea pe Gutanu. In checkpoint surpriza, cola… nu-s mare amator, dar la efor intra bine; rad cateva pahare de cola si vreo 2 de apa si plec. Emotiile ma cuprind, urcarea merge foarte bine si inca pare ca mai am energie, iar timpul e mult mai bun decat vroiam. Pe serpentine il vad pe Andrei in spate, insa sunt hotarat sa tin ritmul tare. Un pic de ploaie ne racoreste si imi mai revine inima la loc.

              Sfarsitul urcarii pe Gutanu e marcata de un fotograf si acum practic urmeaza partea mai usoara, greul a trecut, numa ca la primul pas mai intins, sunt atentionat de crampe ca daca ma duc mai tare, s-ar putea sa fiu nevoit sa iau o pauza mai lunga. Asa ca baiet cuminte ascult de ele si slabesc ritmul in asa fel incat sa nu le declansez. Asa zisa coborare lunga de 5 km, nu e defapt decat o coborare asezonata de niste urcari cat sa-ti taie elanul. Asa ca uitamdu-ma apoi pe grafic, nu am avut km mai rapid de 4:28. Sunt ajuns in cele din urma de Andrei si depasit pe ultimi 3 km si decid ca nu are sens sa incerc sa trag dupa el, pentru ca risc sa cad pe final. Il las sa se duca si alerg in ritmul meu, ajung si la borna pe care scrie ca mai am un km pana la finish si urmeaza o coborare abrupta pe care incerc sa o abordez in siguranta. Se vede asfaltul, emotiile cresc, coloana de oameni ce s-a format de-a lungul strazii marcheza sfarsitul cursei, sprintez pe bucata de asfalt, incurajat de Mihai Orleanu, Adi si Alin  si trec prin poarta cu un timp de 4:03:50, locul 9 la open si 6 la categorie, clasament aici.

11154687_10152740575445653_8195077877011965367_o

               A fost o cursa extraordinara pentru mine, in care am simtit ca incep sa fac lucrurile cu cap si sa simt ca se poate mai bine de atat, cu un antrenament specific si o alimentatie mai valoroasa din punct de vedere nutritiv. Am fost rand pe rand imbratisat de oameni dragi ce mi-au fost alaturi si m-au felicitat sincer pentru timpul scos.

11232918_1572159516378696_3765222853657290050_o

                  A urmat apoi un masaj pe cinste si niste paste binemeritate la Centrul de Ecologie Montana, Cornelita&co face treaba buna an de an acolo. Seara am asistat la premierea celor mai buni, am stat la masa si apoi ne-am odihnit, vorba vine pentru ca din cauza durerilor de muschi am avut un somn foarte dezordonat.

17667_1120811451279376_4374254445707434164_n

                       A fost o cursa in care tehnic nu am gresit foarte mult, dupa  analiza minutioasa a track-ului am observat ca se mai poate taia din timp binisor pentru anii ce vin, dar in acelasi timp sunt constient ca nici o zi nu seamana cu alta si ca daca vreau sa tin stacheta sus, va trebui sa ma pregatesc mai sarguincios.  In 2011 am avut 5:45, in 2012 5:24, in 2013 4:58 in 2014 am fost voluntar, in 2015, 4:03:50 in 2016 oare ce va fi?.De mentionat ca nu am folosit niciun fel de “adjuvant” nutritiv, sustinator de efort sau pastile minune, am mers numai pe apa si 2 banane +pepsi dinainte de Gutanu. In urma operatiilor avute pe stomac, sunt destul de atent cu ce mananc, iar pentru mine gelurile nu au mers de prima data, asa ca ma ajut de mancare pentru a putea sustine efortul.

                       Multumesc voluntarilor, ca de fiecare data fac o treaba excelenta si prin voia lor buna ne ridica moralul si ne zmulg zambete, oricat de obositi am fi, multumesc fotografilor de pe traseu pentru amintirile de neuitat, organizatorilor pentru munca depusa si pentru faptul ca an de an “ne suporta” si ne fac hatarul sa putem sa alergam pe aceste meleaguri faine si nu in ultimul rand echipei Ciucax X3 pentru suntinere si incredere.

           Ar trebui sa urmeze Matra,( 6 iunie) o cursa de 124 de km si 6400 d+ in Ungaria, dar inca nu sunt decis 100%. Sezonul a inceput bine, 4/4 curse reusite, din punctul meu de vedere, insa cu toate astea simt un gol ce inca nu poate fi umplut usor, insa sper ca pe parcurs sa-mi gasesc echilibrul si linistea de care am nevoie, momentan sunt pe drumul bun.

11225561_10206714629804864_1959929480_n

Pana la urmatoarea poveste, numai bine!

Advertisements