2X2 Race – 15 august 2015

                         Deja prezent la acest eveniment, pentru 2 ani consecutiv…prima data in echipa, pentru proba de x1, iar anul trecut, fortat de vremea neprielnica sa fac doar x2, iata ca anul asta vin cu o alta formula, ce reprezinta o premiera pentru mine. De ceva timp am cochetat cu ideea de a face echipa cu Nico. Initial ea voia sa faca doar Negoiu, insa in urma unor discutii avute, am decis sa le incerc pe ambele si sa ne oprim acolo unde simtit ca e suficient. Cursa reprezinta o incercare foarte grea de parcurgere a celor mai inalte 2 varfuri din Romania, in decurs de 15 ore, la o altitudine de peste 2000 de m.

                        Am tot vorbit despre ce strategie sa abordam, despre alimentatie, problemele ce pot aparea pe parcurs si cum facem sa evitam posibilele momente tensionate ce ar putea sa apara. Eu mi-am luat angajamentul inca de la bun inceput, sa fiu cat se poate de rabdator si intelegator, sa fiu un bun prieten dar si coechipier in acelasi timp si sa impartasesc din experienta mea cumulata de-alungul celor 5 ani de alergare montana. Ne-am facut bagajul de cu seara pentru a evita sa ne grabim dimineata si sa riscam a uita ceva important. Am hotarat ca cel mai bine sa car eu toate chestiile, iar Nico sa aibe numai un camelback de apa, pentru a se putea hidrata corect.

                         Fiind vorba de alimentatie pentru 2 oameni pofticiosi:), am avut nevoie de diversitate…si nu ne-am abatut de la regula asta, deloc:)). Daca ar fi stiut cconcurentii ce am carat dupa noi in rucsac, ne-ar fi batut in poteca si jefuit de toate bunatatile ( m&m, rafaello, cola, carnaciori, masline, cascaval, ciocolata, snickers etc), la prima vedere pare un meniu de picnic:)).

                          Ne-am culcat oarecum devreme, nu inainte de a mai discuta cateva detalii si de a ma asigura ca e linistita si ca nu are de ce sa-si faca griji, va fi o experienta faina si indiferent de ce se va intampla, voi fi acolo si trecem impreuna peste. Startul s-a dat la 6 dimineata, ne-am trezit cu 45 de minute inainte pentru a ne imbraca, a manca ceva si a ne hidrata cat de cat. A fost un sentiment diferit sa nu mai alerg solitar sau intr-o echipa ce se batea la timp, insa am avut totusi un sentiment placut de liniste si de relaxare, in sfarsit fac ceva ce ar fi trebuit sa fac de mai multa vreme.

                         Startul se da la 6 si plecam impreuna, alergand agale pe asfaltul ce se va termina imediat ce vom intalni poteca ce va duce in Saua Capra, o urcare abrupta exact la inceputul cursei, numai buna sa-ti puna sangele in miscare si sa te trezeasca. Nico se lasa putin furata de val si alearga repejor, o temperez rapid si adoptam un stil mai conservator. Vremea e absolut superba, nu e foarte frig si imediat prindem si rasaritul. Ne bucuram de priveliste, ne incurajam reciproc, suntem un zambet si-o culoare. La 3 Pasi de Moarte se face un pic de coada si mergem destul de greoi, insa avem timp sa glumim, sa radem si sa schimbam cateva vorbe cu ceilalti concurenti. Nico se misca foarte bine, avem grija sa ne almentam si sa mai ciugulim cate ceva din cand in cand, pentru a nu risca sa ramanem fara energie.

 11898863_1181400925220428_7624706844255133657_n

Foto credit: Nicole Trifu

                           Urcarile sunt greoaie, nefiind obisnuit sa mai car rucsac greu, ma aleg cu un junghi in spate, destul de devreme in cursa, ce avea sa ma jeneze tot timpul. Inainte de urcarea mare spre Vistea, intalnim deja primii concurenti care se intorceau de pe varf si se indreptau cu pasi repezi catre Negoiu. I-am incurajat si ne-am incarcat pozitiv cu entuziasmul lor. Urcarea spre Vistea e destul de sustinuta si din departare pare amenintatoare, insa ne-am descurcat rezonabil si am tocat-o marunt dar sigur.

11164247_1194077987276360_2982098370935510578_o

Foto credit: Adi Beleanu

                   Ajungem pe varf in 3:50 de minute, facem o poza si ne punem pe mancat. Intre timp ajunge si Marius Popescu si inca ceva concurenti si o punem de un selfie, nu inainte de a imparti ceva bucate si sticla de cola de 1.25l pe care am carat-o special pentru momente de genu.

11863354_1181397985220722_3142682873637465374_n

11864739_10205831311474485_1157502717584161958_o

Foto credit: Marius Popescu

                         Dupa o pauza de 10 minute, decidem sa plecam si sa continuam cursa. Energia a mai scazut un pic, dar ne tinem ocupati si vorbim cat se poate de mult.

11885040_1194079200609572_9030893668835945443_o

Foto credit: Adi Beleanu

              Ajungem in cele din urma inapoi in Podul Giurgiului, unde facem refill la apa. Gasim o crema pentru genunchii lui Nico, ce au inceput sa maraie un pic de durere si continuam cu urcarea spre Varful Mircii, acolo unde o gasim pe Cristina, fotograful de serviciu:). Vremea era numai buna, se anunta ploaie insa parea ca ne ocoleste. In 7:50 de la start, ajungem iarasi in Saua Capra si dupa o pauza de hidratare si realimentare, decidem sa mergem si pe Negoiu.

11864764_1195266223824203_5872522658601081528_o

Foto credit: Tranca Cristina

                     Genunchii lui Nico protestau un pic, insa se simtea in stare sa continue, lucru care s-a si intamplat. Ajungem rapid la Izvorul Paltinului, un checkpoint incarcat cu bunatati si cola si zabovim acolo pentru o alimentare ca la carte. Urcarea pe Laitel este greoaie si Nico simte ca nu prea mai poate. Ii explic variantele pe care le avem si faptul ca nu trebuie sa fie dezamagita de nimic, pentru ca amandoi am fost de acord ca atunci cand nu mai merge, ne oprim fara nicio suparare, doar ca oricum trebuia sa ne intoarcem pe acelasi traseu, neavand alta solutie. Dupa cateva poze si vorbe schimbate, continuam si ajungem la Caltun, loc in care ne intalnim cu Alexandra si Caprita, ei se intorceau deja de pe Negoiu, iar noi mai aveam 2 ore sa ne incadram in timpul limita.

                      Nico se racoreste un pic la picioare, ii ud jambierele cu apa rece pentru un plus de prospetime, o “fortez” totusi sa manance ceva si hotaram de comun acord sa incerc si Negoiu, indiferent daca ne incadram sau nu, timpul nu conteaza, important e sa facem ce simte ok. Pe drum ne intalnim si cu Bia, ce ne incurajeaza iar la intersectia cu Saua Doamnei, dam de Lush care ne incurajeaza si ea.

11893747_1194058763944949_2736779900192243688_o

Foto credit: Alex Nistor

                      Urcarea merge bine si ajungem pe Negoiu in 11 ore jumate de la start. Ne-am incadrat in timp, facem poza de varf, mancam ceva si ne hidratam cu ultima gura de cola ce ne-a mai ramas.

11905393_1181398011887386_7323917712452274102_n

Nu e acelasi zambet ca pe Moldoveanu, dar Nico se straduieste!

                           Incepem coborarea spre lacul Caltun, ce se ingreuneaza din ce in ce mai tare din cauza durerilor de genunchi, pe care Nico le suporta cu stoicism. Mi-a parut tare rau ca nu am avut o genunchiera la noi si ca de multe ori nu prea aveam cum sa o ajut in afara de o vorba buna si inurajari la tot pasul, de as fi putut sa preiau din durere, as fi facut-o fara sa clipesc. La Caltun alimentam cu apa si incepem urcarea spre Laitel, urcare ce a mers excelent in conditiile date. Durerea era din ce in ce mai tare, in special pe coborari, dar incercam sa nu ne oprim prea des pentru a nu risca sa intepenim genunchii. Ajungem din nou la Izvorul Paltinului, ne alimentam, mai aveam 2 urcari si 2 coborari. Doar ca inainte a de ajunge la intersectia cu drumul ce duce catre Saua Capra si Cabana Balea, am luat o decizie neinspirata.

                       I-am zis lui Nico ca mai avem 5 km pana la finish, dar ca putem renunta si ajunge in 40 de min la cabana Balea si in felul asta, evitam sa aiba dureri si mai mari. Manata de adrenalina si de dorinta de a termina in timpul limita, a zis ca vrea sa duca traseul pana la capat si eu am ascultat asta, desi nu aveam nicio chestie daca depaseam termenul limita sau daca ne opream. O decizie gresita din partea mea, pentru ca trebuia sa aleg drumul mai scurt si sa ne multumim cu ce facusem. O cadere de calciu si un moral scazut, dat de ultima urcare, a facut sa ne chinuim mult pe coborarea pana in Saua Capra in care am coborat de mana, pentru a evita cat se poate durerea.

                     Pe ultima portiune am facut o ora si jumatate pana jos, am adoptat aceeasi tactica, iar cu 300 de m inainte final a venit Dragonu, Mihai Seban si un tip de la salvamont si am coborat impreuna. Am depasit timpul limita, chiar si dupa ce se prelungise cu o ora, insa nu a contat deloc asta, important e ca am ajuns in regula jos si ca nimeni nu a patit nimic.

                     A fost o experineta interesanta, un traseu fain parcurs alaturi de o persoana draga. Consider ca am fost o echipa sudata si in ciuda probemelor intampinate, am trecut peste ele cu rabdare si intelegere, lucru ce e foarte important. Am facut echipa cu un om puternic, incapatanat, darz, motivat si cu un moral ridicat, chiar si atunci cand totul parea ca nu merge. Am vazut in Nico un om care nu renunta usor si isi gaseste puterea de a merge mai departe, in ciuda dificultatilor aparute, si aici nu ma refer doar la cursa de sambata. Sunt mandru de ea si de faptul ca si-a depasit limitele, ca a avut incredere in ea si ca s-a comportat exemplar in conditiile unui traseu greu si a unei experinete total noi, Chapeau!!! Multumec ca ai avut incredere in mine si ca te-ai incumetat la o experineta asa istovitoare alaturi de mine, sper ca in mare parte te-ai simtit bine si ca nu regreti nimic.

               Multumim voluntarilor de pe traseu, organizatorilor, tuturor fotografilor pentru momentele surprinse. You rock si dati concursului mai multa culoare!

                  Duminica vremea s-a cam stricat, iar atmosfera de la Balea parea sa fie in ton cu vremea. Cel mai bine a fost descrisa de prietenul meu, Marius Popescu prin clipul de mai jos.

Am plecat dupa ce am luat pranzul si am fost in Vidraru pentru o sesiune de inot, numai buna de recuperare si pentru a-mi spala un pic creierii. Aici s-a intamplat un lucru tare fain,  Alex mi-a gasit ochelarii de inot ce-i pierdusem in apa cu 2 saptamani in urma, how about that?

                 Urmeaza Ciucas X3, pe 12 septembrie. Voi incerca sa-mi iau revansa la proba de Ultra ( 105 km cu 5000 D+), si sa imbunatatesc timpul 20 de ore facut in 2012 la prima editie. Eu sper undeva la 13 ore, realizabil sau nu? ramane de vazut… deci ne vedem in Ciucas, da?

Advertisements