Parang Night Challenge – 20 februarie 2016

                         N-am mai scris de mult aici, insa asa cum am obisnuit de ceva ani incoace, odata cu reluarea concursurilor, apar si povestile din cadrul curselor alergate. Doar ca anul asta e posibil sa nu mai respect aceeasi linie si anume sa povestesc doar curse, voi scrie si despre altceva atunci cand voi simti nevoia sa abordez un subiect anume, sa fac vreun review de echipament sau de cursa sau….orice imi trece mie prin cap, ca doar e blog-ul meu:).
                   Un concurs ajuns la editia cu numarul 3 la care am ales sa vin datorita oamenilor faini ce si-au anuntat prezenta, si de ce sa nu recunosc… ma rodeau picioarele sa le alerg la un concurs incat ma simteam ca un gras ce facea sport, dar tanjea pe ascuns la o galeata de inghetata.
               Asa ca am luat problema in maini si m-am inscris frumusel asteptand data concursului cu gandul sa-mi iau portia de “drog” mult ravnita. E un concurs organizat destul de simplu, dar de oameni inimosi, ceea ce face ca toate lipsurile sa fie acceptate cu mai multa usurinta. O taxa modica, cursa scurta de 4.5 km, 1000 D+, traseu acoperit apoape in intregime cu zapada si gheata si un varf -Parangul mic, ce te intampina infrigurat, gata sa-zi zdruncine simtamintele.
                   Am ajuns in Petrosani pe bucati…(nu eu drumul a fost facut din 2 bucati, niste prieteni faini m-au luat pana In Ploiesti iar de acolo m-a preluat Alexandra si am mers impreuna, multumesc pe aceasta cale) chiar in ziua concursului, cu ceva ore inainte. Ne-am laut camerele in primire, am mancat un pic si ne-am permis sa atipim 40 de minute. Startul avea sa se dea la ora 18:30, asa ca nu avea sens sa stau treaz aiurea.
                       Am ales de data asta sa folosesc niste bete de carbon imprumutate de la Dragos de data asta, insa am facut greseala..zic eu, sa nu incalt snowline-ul si asta avea sa ma coste un pic. La prima editie facusem 51 de minute si m-am simtit ok, acum tinteam un timp mai bun, desi antrenamentele montane au cam lipsit cu desavarsire in ultima vreme. Am plecat la o mica incalzire alaturi de Alin, Andrei P si Ingrid, dupa care ne-am aliniat frumos la start.
12771925_1107116032655221_1691871676927748632_o
                      Cumva nu mai simteam emotia anilor trecuti, mi-am pus niste muzica in urechi pentru a mai drege treaba, dar n-am nimerit exact ce vroiam. S-a plecat foarte tare pentru o cursa de vertical, dar era ceva de asteptat. Inca din primul km nu m-am simtit ok, se pare ca nu m-am incalzit suficient si alergarea la deal imi facea cumva picioarele sa para de plumb. Ingrid a trecut lejer pe langa mine si am inceput sa-i iau urma precum un caine ce amusina.
12772082_1107115165988641_6235394217850457519_o
                      La primele pante mai abrupte am luat-o la pas si am inceput sa “pedalez” din bete si sa incerc sa-mi croiesc drum spre varf. Aveam un ritm de dansul ….. mele, 2 pasi inainte 2 pasi inapoi. Cumva incaltarile mele, New Ballance Leadville nu ma ajutau pe zapada care inghetase si imi era greu sa inaintez fara sa fac si ceva pasi inapoi. Drept urmare, am inceput sa pierd din vedere concurenti ce ma depasisera si sa-mi fac sarcina mai grea. Deh, asa se intampla cand nu-ti asculti instinctul…Cu cat urcam mai sus, cu atat frigul patrundea mai tare in oase, fara sa dea dovada de politete, fara sa bata la usa sau sa se stearga pe picioare, pur si simplu intra ca nesimtitul ala si se aseza pe fotoliu, asa neinvitat.
                     M-am incalzit destul de greu si undeva mai aproape de varf incepusem sa ma afund cam pana la genunchi in zapada. Desi calcam pe niste urme aparent de om, ce nu aveau mai mult de 5 cm, cand puneam eu cracul  intram cu totul in zapada. Atunci in mintea mea au aparut 2 variante, ori pe acolo a trecut Ingrid, ori sunt o vaca epileptica si am cam pus ceva kg in plus iarna asta; bineinteles ca ambele variante s-au potrivit. Am ajuns sus destul de inghetat, cu o falca in cer si una in pamant, la fel ca in personajele din basmele lui Creanga si n-am zabovit prea mult; impreuna cu Alin, Gianina si Ingrid am luat-o inapoi la vale pentru a nu risca sa avem sfarsitul lui Jack din Titanic.
12771698_1107116095988548_8735233790518486047_o
                        Era asa frig incat nu mai putea articula cuvinte simple, semn ca treaba nu e buna si e musai sa ajungem la pensiune. Ingrid a facut o cursa foarte buna, mi-a dat cam 5 minute si a depasit si recordul de anul trecut, lucru ce trebuie spus si apreciat de asemenea, iar Andrei Preda si Palici Viorel au spulberat recordul detinut de Robert, cu aproape 7 minute, venind umar la umar; mai rar intr-o cursa de vertical. Se anunta un sezon destul de bun pentru Andrei, care incepe sa confirme forma buna a sezonului trecut. La dracu, ma simt ca un comentator sportiv dar nu pot sa nu recunosc ce-i al lor si mai ales modestia de care dau dovada. Nu e de ajuns sa fii un alergator bun, daca ca si om esti un limbric, aviz amatorilor.
                      Eu am iesit pe locul 15 la general, 52:47 cu un timp cu aproape 2 minute mai prost decat la prima editie, clasament aici nemultumit putin de greselile facute si de “performanta”mea josnica; si aici vorbesc din punctul meu de vedere, a nu se simti jigniti cei ce au facut un timp mai mare de atat dar totusi sunt multumiti cu asta.
                   Seara am stat la socializare, un pic de folk si un party starnit din neant; e fain sa dansezi cu oameni alaturi de care ai alergat cu cateva ore mai devreme sau alaturi de care alergi de ani de zile.
                       Concluziile dupa aceasta prima cursa din an, hmmmm..sa vedem:
               –  va trebui sa scap de kg in plus si sa arat si eu a om si sa ma misc ca unul, aici e vorba de 3-4 kg ce vor disparea in cateva luni.
              – antrenamente mai consecvente, cu precadere montane, dar iarasi…asta e dupa chef si intentionez sa merg pe aceeasi deviza si anul acesta “sa nu ma accidentez”
            – e posibil totusi ca aceste tipuri de curse vertical sa nu fie tocmai pe gustul meu. Sunt prea scurte si cu diferenta de nivel mare si imi trebuie o incalzire destul de mare; sunt mai avantajat totusi de cursele in care se alearga si am timp sa ma obisnuiesc un pic cu ritmul. Totusi nu voi renunta complet la ele si voi mai incerca si altele
              – si…sa ma bucur dracului de munte ca si pana acum.
                 Anul asta voi merge la TDS si va trebui sa intru intr-o forma buna pana atunci, pentru a fi capabil sa-mi indeplinesc obiectivul de 19 ore pentru 120 de km si 7200 D+.
               Pana atunci insa, pe 9 aprilie voi fi prezent la Sinaia si voi lua startul la prima competitie de tip Knock Out din Romania, S-Karp Urban Trail Sinaia – o cursa cu un aspect interesant, organizata de Asociatia Sport La Orice Varsta, ce va avea la start nume mari si promite distractie pe cinste. Ii gasiti aici, au un site prietenos, taxe de bun simt si organizare profi. Ne vedem acolo, sper intr-o forma mai buna si voiosi ca de fiecare data.
                     Multumesc Ciucas X3 pentru ca a ales sa ma sprijine si in acest an, voi incerca sa fiu mai bun mereu si sa reprezint aceasta echipa pe oriunde ma voi duce, cu onoare, rezultate bune si picioare tari. Apropo de asta, nu uitati ca pe 1 martie se deschid inscrierele, nu ezitati sa va faceti cadou un martisor mai inedit si sa-l purtati pana pe 10 septembrie, in ziua concursului.
                      Ne vedem pe poteci, printre frunze si iarba, pe creste, pe vai sau la o bere, undeva la o cabana…
Advertisements