VMT – 12 august 2016

                          VMT sau Via Maria Theresia, este un concurs organizat în zona Bistriţa, călăuzit de Munţii Călimani şi ale sale frumuseţi din ce în ce mai puţin descoperite. Ce-i conferă acestui concurs un statut aparte? Faptul că acest drum istoric, numit Drumul Mariei Theresia, a fost construit cu sute de ani în urmă, cu scopul iniţial de alimentare a frontului şi amplasare a trupelor. Ulterior, acest scop a devenit asigurarea unei legături între două provincii istorice. De atunci şi până în prezent, acest drum nu a mai jucat niciun alt rol important, el rămânând aproape intact sub culmile înnegurate ale Călimanilor.

                 Asociaţia Tăşuleasa Social şi-a propus prin organizarea acestui eveniment promovarea acestei zone istorice, ce pare să fie acoperită de negura uitării şi nu oricum ci promovând valorile locale, totul culminând cu o metodă inedită de înscriere. Prezentarea unei adeverinţe de voluntariat era necesară pentru a te înscrie la una din cele 4 probe; astfel se subliniază faptul că voluntariatul are şi el beneficiile sale şi că binele făcut va fi răsplătit mai devreme sau mai târziu. Am optat pentru proba de maraton, 42 de km cu până în 2000 D+, km ce s-au dovedit de fapt a fi în jur de 36.

                           Drumul până acolo…..groaznic, lung, plictisitor, presărat cu accidente, cozi şi nervi, lucruri ce te fac de multe ori să te întrebi, cât se mai merită să baţi o ţară întreagă pentru un singur concurs? E o zona prea frumoasă să poţi veni pentru câteva zile doar, iar efortul e considerabil.

                           Am ajuns în Zona Colibiţa în Jur de 2:30 noaptea, în condiţiile în care am plecat la 3 din Bucureşti. Am pus cortul, am admirat un pic Perseidele, cerul era de-a dreptul superb, plin de “zâmbete” se pare că “igienă” e punctul sau forţe. Andrei a reuşit să surprindă un pic din ce natură încă mai are să ne ofere. Somnul a venit şi el undeva la 3 şi ceva şi a fost scurt, la 6 şi ceva mărunţiş a trebuit să fac ochi.

DSC00408Credit:Andrei Zamfir

                      Startul avea să fie dintr-o zona diferită faţă de cea în care am dormit şi urmă să fim transportaţi cu o rată până acolo, pentru a putea lua startul la ora 8. Asta mi-a adus aminte de Matraberc 2014 când au avut acelaşi sistem, puţin încurcat aş zice eu şi incomod. Startul s-a dat cu jumătate de ora mai târziu, nu am apucat să mănânc mai nimic şi hidratarea a avut de suferit.

                     Datorită ploilor ce au căzut în ultimile zile, traseul a devenit foarte alunecos şi tehnic pe alocuri şi mi s-a părut inutil să risc în condiţiile în care miercuri pe 24 august voi participa la TDS. Drept urmare am redus turaţia şi am încercat să alerg în aşa fel încât să nu risc vreo accidentare, dar nici să nu fac drumeţie sau o alergare leşinată. Am pierdut contactul cu primii însă nu m-am panicat deloc, nu-i cunoaşteam pe băieţi, m-am gândit ori că sunt foarte buni, ori că la un moment dat se vor tăia. M-am înşelat, oamenii s-au dovedit a fi biathlonisti, drept urmare, mult mai pregătiţi decât mine. Am încercat să mă hidratez pe drum, să mă bucur de traseu, m-am salutat cu oamenii ce-i întâlneam de la ultra şi mă încărcăm cât de cât cu energie.

                           Traseul a fost comun pe alocuri, cu cel de semi şi ultra, aşa că rar am alergat solitar, mai tot timpul aveam pe cineva în vedere şi îmi era greu să-mi dau seama care îmi sunt adversari direcţi, fără să mă uit la numărul lor. Din păcate, foarte puţini voluntari ştiau să mi spună câţi erau în faţă sau la ce distanţă, dar au compensat prin amabilitate şi voioşie. Îmi era clar că în condiţiile de faţă nu voi putea face o cursa foarte bună, însă pe de altă parte trebuia să mă menajez puţin în vederea ultra-ului de peste o săptămâna.

13920530_1007723696008941_1123057494425889801_o

                     Am ajuns la finish în 4 ore şi 6 minute, pe locul 7 general şi 2 la categoria -30 de ani, clasament aici. A fost o alergare decentă, fără multă presiune pe muşchi, ce nu m-a stors de puteri la maxim şi mi-a permis să mă bucur de nişte zone pe care nu le-am mai “bătut” până acum.

DSC00493Credit:Andrei Zamfir

                   Organizatorii ne-au strecurat în chit un voucher din care ne puteam lua mâncare consistentă şi o băutură. Am optat pentru o juma de pui cu legume şi o bere, a intrat până în suflet…aşa bun o fost, felicitări pentru idee. Restul zilei am stat la hidratat, socializat, aşteptat oamenii de la ultra, la premiere şi apoi după o cină târzie, ne-am retras la cort.

                     Duminică, imediat ce m-am trezit am aruncat un ochi spre lac, Andrei deja înota de zor; aşa că am sărit peste micul dejun, oricum nu aveam ce mânca şi m-am băgat la uninot de revenire, cam 2.5 km, într-un lac fain, cu apă curată dar plină de curenţi pe alocuri, lucru ce m-a stors bine de energie deoarece atunci când am ieşit din apă, dârdăiam că un covrig.

DSC00592

Credit:Andrei Zamfir

                         Ne-am dus apoi la sediul Tatuleasa Social unde am sărbătorit alături de ei împlinirea celor 16 ani de existenţa, totul culminând cu un foc de tabăra imens, “stropit” din belşug de cei de la Urmă care au făcut un concert pe sufletul nostru.

DSC00632

                       Urmează o perioada destul de grea. Miercuri, 24 august la ora 6:00 (7 ora României) voi lua startul la Tds-sora mai mică a UTMB-ULUI ( 119 KM cu 7250 D+), după care îi voi susţine pe băieţi vineri la UTMB. Voi încerca să fac Mont Blanc-ul măcar o dată, mă voi întoarce pe 3 septembrie pentru a ajută la marcarea Ultra-ului din Ciucaş, pe 10 voi concura la el, iar pe 17 voi concura la Transfier, half-Ironman-ul de pe Transfăgărăşan. Asta îmi place să fac şi asta voi face, oricât de greu va părea şi cât de inconştient ar zice unii că sunt. Obiectivul meu e să nu mă accidentez, să dau ce am mai bun şi să mă întorc sănătos.

Ne vedem pe 10 septembrie la Ciucaş X3, Spor la antrenamente şi poteci uşoare.

Advertisements