Two and a half “Man” – Transfier – 17 septembrie 2016

                       Ca si Ironman-ul de anul asta de la Oradea, nici Transfierul nu era pe lista, de fapt daca stau sa ma gandesc, nu aveam de gand sa fac vreun triathlon anul asta si totusi am facut din intamplare un Iron si un Half. Daca Ironman-ul a venit in urma unei accidentari suferite de un prieten chiar cu 3 saptamani inainte, de Half responsabil e Istvan care m-a scos din urna si mi-a oferit o inscriere gratuita la acest event. Treaba cu triatlonu’ anul asta a fost pentru mine cum e pentru unele cupluri cu bondocii neprogramati:)) pffff just happened. Deci cu 2 ironman-uri si un half, clar se justifica titlul de mai sus.

                          Data event-ului a fost reprogramata in cele din urma si avea sa se desfasoare la o saptamana dupa Ultra-ul din Ciucas. Asa cum am zis in timpul cursei de la Tds ca nu mai sunt in stare sa merg la Ciucas si totusi am mers… asa am zis si in timpul cursei de la Ciucas ca nu voi fi in stare si ghici ce s-a intamplat?:).

                         Am rezolvat cu cazarea (Vila Lazaroiu din Corbeni e decenta, iar mancarea este excelenta) pe ultima suta de metri, am urcat bicla pe masina si ne-am indreptat frumusel catre Arges. Am resimtit oboseala din plin si eram ceva emotiv in ceea ce priveste proba de inot, asta pentru ca nu mai inotasem de foarte mult timp si practic niciodata cu un neopren pe mine (Multumesc Tudor Butu si Sailfish Romania pentru “pielea de foca”).

                       1.9 km de inot in Barajul Vidraru, 90 de km de bicla cu 1600 D+ pana la baza tunelului de la Balea si 21 de km  cu 400 de m D+ cu finish la poalele Omului de Fier; pare o reteta de bucate dar nu e, e mai degraba o reteta de cum sa termini bucati unul dintre cele mai faine half Iron-man-uri dIN Europa, unii zic si din lume, dar nu ma arunc asa tare pana nu mai incerc si altele. Pentru a da gust mancarii adaugam un Transfagarasan total inchis, numa pentru noi si o vreme care pare sa fie numa buna pentru o miscare sustinuta. Totul se arunca intr-o oala (Zona Arges-Balea) si se lasa la foc marunt dupa preferinta, dar nu mai mult de 9 ore. E o reteta care cere mult timp si rabdare si se serveste dupa gustul fiecaruia. Eu intentionam sa merg pe reteta de pana in 6 ore, deh…is mai fomist de fel si recunosc ca imi place putin mai picant (atunci cand grabesti lucrurile, trebuie sa dai focul un pic mai tare si e posibil sa dea in clocot daca nu esti atent).

                      Am pregatit ingredientele de cu seara (neopren, ochelari de inot, bicla, trisuite, adidasi de alergare etc) si le-am lasat peste noapte la “fragezit”. Dupa un somn scurt ma trezesc in crucea noptii si o intindem spre “bucatarie” (Valea cu Pesti zona de tranzitie). Aici, forfota mare… zici ca eram la mizerii de emisiuni gen Masterchef, o gramada de bucatari cu “sortul” pe ei (neoprenul) gata sa-si faca propriul fel de mancare. Dupa ce rontai un pic dimineata si-mi verific ingredientele in asa fel incat sa fie proaspete si la indemana; iau frumos doar cateva( neoprenul, trisuite-ul de la Trisport facut special pentru membrii Ciucas ce prefera si altceva decat alergarea, ochelarii si casca de inot) si bag totul in oala (lacul Vidraru). Desi imi doream sa grabesc un pic procesul cu riscul de a da in clocot, am fost nevoit sa las focul mai mic si sa am grija sa iasa totul bine. Apa era destul de buna, mergea clar fara neopren, aveam totusi o senzatie ciudata ca eram tinut la suprafata, deci tactica mea de a baga tot bras ca la Ironman, pica din start. Acu ma mustram ca nu mai incercasem stilul de mult si-mi va fi destul de greu.

14352135_1199533200119293_1969107487371856837_o

Foto credit:Radu Cristi

                   Inca de la inceput am avut niscaiva probeleme, incercam sa ies din marea de oameni dar ma trezeam ba ca ii atingeam pe cei din fata cu mainile, ba ca ii plesneam pe cei din spate cu cracii. Dupa putin timp imi iau un culoar solitar si incep sa basculez din brate cat se poate de constant. Eram un pic “tinut” de pielea de foca si simteam ca nu respir cum trebuie, parca nu eram eu (exact ca in reclama aia cu “nu esti tu cand ti’e foame). Ma simteam inconfortabil si nu puteam sa inot asa cum trebuie. Am inceput sa intru oarecum in ritm abia cand am intors la a doua baliza, desi nu m-am oprit nicio secunda din a da din brate. Am primis oameni din urma de la olimpic si m-am indreptat apoi spre finish, iesind din apa un pic ametit dar bucuros ca am trecut peste. Prima parte a felului de mancare contorizeaza 55 de minute cu tot cu “plimbatul prin bucatarie” ( tranzitia devenise un pic dificila din cauza noroiului creat la iesirea din apa, dar multumita voluntarilor care ne-au dat o mana de ajutor la propriu, am reusit sa nu dau cu maimuta de pamant”recomand totusi ca pentru editiile viitoare covorul sa fie intins pana jos).

14362600_10210678706264298_1908102729953135453_o

Foto credit:Dragonu’

                 Pregatesc a doua parte si ies din “bucatarie” convins ca am pus “ingredientele” intocmai. Am lasat unul la Balea sus (foita de compresie) in ideea in care poate mai trebuie adaugat ceva dupa gust ( in caz de se facea foarte frig pe coborare).

14454031_1084086914977987_520717234_o

Foto credit:Dragonu’

                           Stiam ca facusem un inot mediocru dar aveam de gand sa recuperez la bicicleta si alergare, drept urmare am inceput sa pedalez cu indarjire si in primul rand sa incerc sa stabilizez temperatura corpului. Imi dadea un pic cu virgula datorita faptului ca trisuite-ul era ud si prima portiune era la vale. Udeala+frig= icege:)). Portiunele de urcare cu coborare au alternat pana la Cumpana, locul in care se despartea proba Olimpica de Half asa ca am inceput sa tot depasesc in perioada asta oameni ce m-au intrecut bine de tot la prima proba. Ma intalnesc si cu Catalin Toda pe care il las in urma putin desi speram sa tina ritmul si sa mergem impreuna. Dupa Conacul Ursului inca depaseam primele fete si pot spune ca de acolo incepe urcarea mai adevarata, asta ca sa nu zic de la Capra:).

14425417_1171291572917178_3933549919002053697_o

                          Primii 20 de km ii fac in 38 de minute; de aici incepe balul. M-am activat cumva, asta si poate datorita faptului ca pentru prima data am mancat niste jeleuri de la Sponser pe urcare si am inceput sa tot schimb rapoartele in asa fel incat urcarea sa fie fara mari suferinte dar totusi sa ma deplasez si rapid, urasc “hamstereala”. Pana in Capra il depasesc si pe Alex Cristal (un inotator f bun de altfel si un ciclist pe masura) si incep urmarirea solitara a celorlalti concurenti. Ma simteam asa de bine incat parca atunci cand depaseam pe cineva pe urcare aveam 2 viteze in plus; sau cel putin asa imi placea mie sa cred. Urmaream bornele si vedeam cum dispar kilometrii si ma indrept rapid catre ultimii 3.

14409918_1201025786636701_2711889863125885923_o

Foto credit:Radu Cristi

                      Soarele era frumos inaltat pe cer, vremea nu foarte calda dar perfecta pentru maneci scurte, urcarea mergea struna, depaseam concurenti destui de multi, ajung in spatele unuia cunoscut “Mogaldea Andrei” cand hat….. ii “sare” un amabalaj de gel din mana. Recunosc ca m-am enervat destul de tare pentru gest si ma postez in spatele lui atragandu-i atentia. Am vazut nenumarate amabalaje pe drum si parca ma enervam la fiecare pas, dar pe asta l-am prins in fapt si parca dadeam in clocot. Ii explic, mormaie ceva si ii transmit ca le voi spune si organizatorilor despre gest si se vor lua masuri….pfff ce naiv sunt. Il depasesc nervos si-mi continui ascensiunea, ajung in curba sa intorc si sa-i dau la vale cam tot ce am urcat. Am facut urcarea in 2:08 din care segmentul 20-45km in 1:28 doar a 19 a urcare din tot concursul. La vale aveam de gand sa nu risc foarte mult, voi merge destul de tare unde este permis si voi frana in curbe in asa fel incat sa nu risc sa ma rastorn si sa-mi rup ceva din mine. Nu sunt depasit decat de vreo 7 concurenti cred, dintre care un dement m-a depasit cu viteza f mare prin dreapta, in conditiile in care si eu mergeam destul de repede si oricand as fi putut trage dreapta sa ma redresez si sa ne ciocnim. Nu ma mira asta, unii sunt atat de prosti incat ar fi in stare sa se pise pe tine numa ca sa treaca pentru cateva secunde in plus, dar in acelasi timp sa riste tot. N-au invatat nimic si is degeaba, de asta nu prea vin eu la concursuri de ciclism, calitatea oamenilor e indoielnica, nu mai zic de raportul de materie cenusie vs forta.

                    Am incheiat bicicleta in 3:29, un timp destul de ok si ma deplasez prin tranzitie fiind luat in primire de Dragonu’ pentru ultima parte a “gatitului”. Arunc si restul de ingrediente in oala si la 4 ore si 24 de minute de cand am pus-o pe foc astept rabdator ultima parte a procesului. Aveam un pic de emotii datorita cvadricepsului drept care incepuse sa tremure inca de la bicicleta, ma gandeam sa nu care cumva sa-mi joace o festa si sa ma lase la greu la proba de alergare.

14364889_10210678709464378_4647390091170858277_n

Foto credit:Dragonu’

14393434_1084086884977990_1438789349_o

Foto credit:Mihaela

                        Nu bausem nimic nici dupa inot, nici in timpul probei de bicla, dar cumva nu ma simteam foarte terminat. Primii km m-am incalzit usurel, Dragonu era undeva in fata mea si tinea ritmul. La fiecare 3 km am baut cate 2 pahare de cola si parea ca tine.Depaseam cam tot ce puteam in fata mea, fie ca era de la stafeta au ba, nu ma complicam.

14364855_10210678707704334_2922504157864458488_n

Foto credit:Dragonu’

                      Ultimii 9 km au mers relativ ok, nu m-am mai oprit deloc pentru apa sau cola si am turat un pic motoarele. Recunosc ca singurul obiectiv pe care-l mai aveam era sa-l depasesc pe ala de a aruncat ambalaju pe jos. La inceputul alergarii era o diferenta de pana un 1 km jumate intre noi, motiv pentru care nu m-am agitat prea mult stiind ca aveam un avantaj pe urcari. L-am depasit in cele din urma pe ultimii 6 km si datorita lu’ Dragonu am inceput sa tin un ritm mai alert. Ajuns la primele trepte incep sa le alerg pana sus, urmand ca la ultimul rand pana la Omul de Fier sa ma tin de bara si sa urc alert, depasind un ultim concurent.

14423763_1084086618311350_393450088_o

Foto credit:Mihaela

                     “Felul principal” a stat pe foc 6 ore si 5 minute, fiind “votat” al 25 lea cel mai bun fel de mancare din 150 de “bucatari”. Am luat “oala” de pe foc si am lasat-o la racit, udand-o cu multe sticle de apa si odihna. A iesit in principiu cum ma asteptam, in ceea ce priveste timpul, insa “mancarea” a avut un gust de ranced datorita gestului mentionat cu cateva paragrafe mai sus si despre care as vrea sa discut un pic pe larg.

                      Intr-adevar eventul se poate incrie cu lejeritate in lista cu unul din cele mai faine curse de half din lume, s-au facut eforturi considerabile pentru ca noi sa avem Trans-ul inchis si sa nu mai dam de ghertoi care ne sicaneaza in trafic,care ne injura, care fac mici langa noi si care mai de care. Si in schimb, ghici ce, am scapat de ghertoii mai sus mentionati si am dat de aia sportivi, cu aere de vedeta si bun simt nema. Se aruncau la ambalaje pe jos de nu ti venea a crede ochilor, iti dai seama cat de rapizi sunt ei fara gunoiul ala? cum au ei impresia ca lasa domne ca fac sport, imi permit sa arunc, ce? io fac mai putina mizerie decat restu, macar la concursuri sa-mi permit si acest lux. Si l-am vazut pe Mogaldea facand acest gest, om care face parte din echipa No Stress, echipa organizatoare….pai fratilor, de fapt ce promovam noi? ce exemplu dam celorlati daca chiar membrii echipe nu dau doi pe bani pe igiena si conservarea naturii, care iau in deradere acest aspect atat de sensibil in ziua de azi? Nu a avut ce explicatie sa-mi dea atunci cand i-am atras atentia, nici macar nu s-a sinchisit sa se dea jos de pe bicla si sa-l ia, macar de rusine, ca deh…pierdea secunde importante si nu mai iesea pe locul 26-28 etc, ar fi fost groaznic. Aceeasi atitudine a avut si la finish cand i-am explicat prieteneste”un fel de da ma.,… da-te-n …. si lasa-ma cu aerele tale de ecologist”. Si sunt sigur ca nu e prima data cand face asta, un om care arunca o data o va face si a doua oara si a 3 a, ii intra deja in reflex. Era mai important sa-si tina castile in urechi si sa se uite prin ochelarii fumurii cine stie unde. Nu e singurul, sunt multi ca el si mi-e jena, nu suntem cu nimic mai presusus decat cocalarii de care ne plangem weekend de weekedn, singura diferenta intre noi si ei week-endul trecut e ca noi nu am facut mici, in rest ne-am purtat intocmai ca si ei.

                     Ce m-a deranjat si mai tare e ca la final i-am dat sansa sa spuna sus si tare ce a facut, normal ca nu a iesit in fata. Le-am spus organizatorilor despre asta, au ridicat din sprancene si au zis doar ca vor avea o discutie cu el. Replica organizatorilor dupa festivitatea de premiere?” Ma bucur ca astazi nu am avut niciun motiv de desfaclificare sau penalizare si concurentii s-au purtat fara a avea ce sa le reprosam”….Pfff serios ma Mihai? chiar si atunci cand vine omu si zice tot nimic nu se intampla? de ce, pentru ca era din echipa voastra? pentru ca v-ati fi facut de ras? pai nu vom schimba nimic, niciodata cu o atitudine de genu asta. V-ati pus intrebarea ce s-ar fi intamplat daca l-ar fi vazut vreunu de la jandarmeria montana si l-ar fi oprit sa-i dea o amenda si sa-l traga la raspundere? Ati fi zis n-are cum era pe bicla…era in urcare si mergea ceva mai repede decat un melc lesinat si totusi si-a persmis sa ne sfideze pe toti. Ma dezamageste faptul ca nu ati luat atitudine desi am fost cat se poate de diplomat si i-am dat sansa sa recunoasca singur, nici dupa ce vi s-a adus la cunostinta nu ati zis nimic, ba chiar ati bagat totul sub pres.

                         O sa veniti si sa spuneti, iote ma Marmota asta fu…l in gura, ne strica noua apele si ne arata cu degetu, nu-si tine el gura, vine cu articolul asta si ne strica noua toate review-urile pozitive primite. Ba da, prefer sa ma stiti ala de spune lucrurilor pe nume si poate mai vede si unul si altul si ia atitudine, decat sa fac parte din multimea de ignoranti si nesimtiti. Bre oameni buni, noi facem sport de masa, suntem mici de tot, daca iesim pe undeva pe afara ne indoaie aia cei mai buni sportivi de la noi..dar aia au bun simt, au invatat ceva ce noi inca nu pricepem de ani buni incoace. Oare ce ati gandit, las ca vin aia de la Transmaraton a doua zis si putem spune ca le-au aruncat ei? V-ati organizat imediat a doua zi la vreo tura de ecologizare si am omis eu asta? Ma indoiesc tare de tot, dar mi-ar placea sa gresesc, asa ca draga echipa No Stress, astept totusi sa luati o pozitie vis a vis de asta, in afara de vorbe gen vom avea grija pe viitor si promitem sa fim mai prompti, ca asta zic si parlamentarii din ziua de azi si stim cu totii ca e un mare bullshit.

                       Ce faceti voi in privinta asta, cand vom aveam exemple de oameni desfalificati pentru gesturi nesportive, de altfel cum scrie in propriul vostru regulament? De fapt, cand se va respecta regulamentul ala pentru toata lumea si vom putea spune ca ne orientam si noi spre a ne proteja natura, nu doar a o exploata si a fi mandri cu asta? Voi purtati cea mai mare vina aici pentru ca ascundeti sub pres chiar si atunci cand vi se aduce la cunostinta si asta e grav, grav de tot.

                          La Ciucas X3 (echipa din care fac si parte), un concurs de alergare montana ce-i drept, am luat atitudine fata de astfel de comportament, avem toleranta 0 fata de ghertoii astia. Drept urmare omul a fost descalificat si banat de a mai participa la concurs. Stiti de ce s-a intamplat asta? pentru ca niste oameni ca noi, care chiar se tin de cuvant cu ceea ce zic, au pus piciorul in prag si au zis STOP.

                        Pacat de eventul fain pe care l-ati facut si de unii oameni care chiar par ok, dar daca voi asta promovati atunci cu siguranta n-as mai vrea sa vin la vreun eveniniment de genu ( o sa ziceti pai sa nu mai vii ba ciumapalacule, vii si ne strici tu apele aici, sper totusi sa ganditi mai mult de atat).Sunt curios daca articolul va fi preluat de catre cei de la Transfier asa cum au fost si celelalte preluate sau daca e prea mult sa-si asume duritatea vorbelor.

                    Atat am avut de zis…multumesc voluntarilor care au fost draguti, oamenilor care nu intra in categoria nesimtitilor descrisa succint mai sus si tuturor celor care m-au incurajat pe traseu.

                 Ce urmeaza pentru mine? o perioada de pauza ar fi binevenita … trebuie sa dau corpului ocazia sa se mai odihneasca sa ma poate sustine si in urmatoarele tampenii pe care vreau sa le fac.

Over and out!

Powered By Ciucas X3

Advertisements