Zarnesti Challenge – 22 octombrie 2016

            In seria concursurilor neplanificate se inscrie si acest eveniment organizat deja pentru a 2 a oara in acest an. E o cursa atipica pentru gustul meu, traseu scurt, obstacole, o cursa ce te tine cu pulsul in gat de la inceput pana la sfarsit. Am zis sa ma inscriu totusi la amatori, nestiind daca avea sa-mi placa sau nu; 8.5km, 30 de obstacole pe traseu si diferenta de nivel considerabila.

           O cursa de la care nu aveam niciun fel de asteptari, decat aceea de a ma distra cat de poate de mult. Mi-am luat echipamentul “adecvat” pentru acest tip de cursa – pantaloni scurti si o bluza de corp si m-am bagat acolosa in pluton. A urmat o portiune destul de lunga de alergat prin padure, cand la deal, cand la vale timp in care am tot fost intrecuti de omuleti mai fasneti. Nu m-am panicat deloc stiind totusi ca eu ma incalzesc greu si cursele scurte nu’s specialitatea mea. M-am bucurat de culorile toamnei, vremea un pic plumburie “a la Bacovia” si covorul de frunze de pe jos ce mai atenua din socul coboririlor si a sariturilor ca de copil. N-am avut ceas de data asta, desi ar fi fost interesant sa vad diferenta de nivel si viteza pe anumite segmente. Dupa cam 4-5 km de alergat, aproximez eu..au venit si primele obstacole.

            O suita de taras pe coate, sarit de garduri, care mai mari, care mai mici, totul menite sa dea cu pulsul tau de pamant. Am avut de toate, alergat pe cauciucuri, tarat de ele la deal si la vale, carat de busteni, dar cel mai bine se vede in filmuletul facut de cei de la Go Pro -Life in Action (multumesc de tot baieti, m-am simtit ca o vedeta, asa urmarit de voi). Dupa ce esti incalzit bine de la prima bucata de alergare, fiind menita sa si puna diferenta consistenta intre concurenti, totul pentru a evita situatiile de superaglomerare la obstacole, incepe sa devina destul de greu sa te culci la pamant, sa te ridici, sa sari garduri, sa te bagi iarasi pe dedesubt si tot asa. Obstacolul era tip circuit, iar unele erau ca o bucla,, l;uai busteanul dintr-o parte si te intorceai pe cealalta in acelasi punct pentru a da posibilitatea si celorlalti sa faca proba.

           M-am simtit destul de sifonat la sfarsitul probei..am alergat aproape tot ce se putea la deal, imi simteam cracii exact ca bustenii pe care trebuia sa-i caram, asa de tepeni erau; drept urmare am terminat proba in 52 de minute, locul 7 la amatori, clasament aici.

            Daca mi-a placut? nu m-am oprit aici si m-am dus si pe a doua tura, nu am zis eu ca ma incalzesc greu? si chiar asa e…acum stiam traseul cat de cat, stiam la ce sa ma astept, nu vream decat sa ma mai distrez o data si eventual sa-mi canalizez energia altfel si eventual sa mai intrec cate vreun concurent. Alergarea a mers rapid, nu ca n-as fi fost incalzit, am mers in spatele lui Galiteanu o perioada si apoi m-am trezit ca o iau in fata catinel, convins ca ma ajunge pe undeva, dar nici el nu cred ca avea prea mult chef de tras in ziua asta.  Obosit din ce in ce mai tare, dar cu zambetul pena la urechi, am abordat fiecare proba mai rapid si pe final eram in spatele lui Silviu Manea, care m-a batut insa la cateva secunde diferenta, timpul meu final fiind de 1:47 si ceva maruntis.

14859371_1226481980756442_1457399818_o

            A fost o cursa destul de interesanta si solicitanta in acelasi timp, 17 km cu 60 de obstacole si cu o tona de fun. Voi mai face cu siguranta chestii de genu si le voi aborda altfel de data asta, uitandu-ma in urma am observat ceva greseli ce pot fi reparate usor. Pentru o zi tomnatica de octombrie, a fost exact ce trebuie, totul culminand cu o plimbare cu elicopterul deasupra Masivului Piatra Craiului.

             Ne vedem care incotro:)

Advertisements