Tarnovo-Ultra 9 aprilie 2017

                       Cursa face parte din categoria celor neprogramate, cum îmi șade mie bine…nefiind un sportiv de breaslă, îmi permit să mai calc strâmb și să nu-mi respect întocmai un calendar competițional, să mai merg la ceva ce-mi face cu ochiul. De cursă am aflat de la Radu și cum coincidea cu locul în care obișnuiam să mai merg la cățărat, am zis ‘de ce să nu le fac pe amandoua’?

Așa că am vorbit cu Andrei, ne-am încropit de o mașină și ne-am dus spre Bulgari, 200 de km de București, un loc fain și liniștit, un orășel cochet cocotat  pe niște dealuri. Ce-mi lipsea pe lângă cățărat și o alergare mai lungă? (fie vorba între noi, multe, dar acu mă rezum doar la o chestie mai pe sufletu meu) Păi dormitul la cort, înconjurat de copacii abia înfloriți, de iarbă verde (nu, nu vb de locul ăla cu verdeață unde-i liniște și pace), de adormitul privind către luna și de adiera vântului de dimineață, priceless.

Ziua de sâmbătă a fost marcată de ploi multe și răzlețe, drept urmare n-am putut să-mi exercit skill-urile mele de cățărător ‘consacrat’ așa că mai mult ne-am plimbat, am mâncat și am atârnat pe lângă stâncă.

                      Cursa, numa ultra nu se putea numi – 45 de km cu 1430 de m diferență de nivel, toate prin păduri, faleze și locuri neumblate. Taxa decentă, 25 de leva, cam 50 de lei, informații găsiți aici. O cursă organizată de niște oameni ce practică orientarea (așa că măcar din punctul asta de vedere aveam cât de cât garanția că va fi marcată cum trebuie) avea sa ne poarte prin verdele crud al primăverii mangaiati, de  soarele care încet, încet își face loc în viață noastră. Cu ocazia asta mai fixăm și noi vitamină D și mai lăsăm la o parte frustrările și depresiile; acuma să ne înțelegem….că dacă exagerăm, îi un prilej bun și de cancer, dar asta-i altă poveste.

Cum sâmbătă a cam plouat, mă cam gândeam că traseul o să arate cam mocirlos și  greu practicabil pe alocuri. Îmi făcusem io un calcul să scot undeva la 4 ore și în primii 10, necunoscundu-i pe oameni. Ne-am prezentat mai mulți români, printre care și Toda Cătălin, Dani Florea și Florin T. După un mic dejun încropit pe genunchi și oleacă de energizant, ne-am dus către cetate, loc de unde avea să fie startul cursei. (m-am dus cu mână-n cur evident, că io’s zeu și n-am nevoie de suplimente pe 45 de km de căldură și efort). Organizatorii au avut bunăvoința să ne explice câte ceva despre traseu, în bulgară bineînțeles și cel mai important, primii 2 km aveau să fie cu frână trasă, necompetitivi și apoi începem treabă.

Așa că s-a mers la relanti, ne-am așteptat cu toții și după vreo 12 minute am plecat în cursa propriu-zisă. O gagică și cu încă vreo 2 au plecat ca din pușcă, așa că amuzat fiind, le-am luat urma. Terenul avea să se înmoaie așa cum mă așteptăm, drept urmare am abordat un ritm mai lejer. După vreo 5 km, m-au depășit și Florin și Dani Florea (primul la cursă de 25, al doilea la aceeași cursă cu mine) însă nu s-au depărtat prea mult și am rămas în spatele lor. Am realizat imediat că traseul cu diferență mică de nivel avea să fie o adevărată provocare datorită nămolului și a faptului că era foarte vălurit. Urcări și coborîri mici, fix cât să te consume și să-ți strice ritmul.

                    În momentul bifurcării traseelor (25&45) l-am depășit iarăși pe Dani și am încercat un ritm mai susținut. Mă simțeam bine, nu duceam lipsă de nimic și începusem să  întru în cursa. Câteva locuri îmi erau familiare, mai fusesem cândva la alergat tot intr-o perioadă în care veneam la cățărat în zonă. Deși am decis să fiu mai atent la input ca să pot avea pretenții la output, am făcut ce știu eu să fac de obicei, am neglijat hidratarea și alimentația, drept urmare primul pahar de apa a venit la km 30 aproape, când eram cam sleit un pic de puteri și oleacă bătut de soare.

Depășisem 2 concurenți între timp și îl aveam pe unul în față cu care mă tot depășeam. Pe ultimii 6 km am simțit că-mi amorțeau buzele și mă încercau așa niște crampe. Erau acolo dar încă nu intrau în scenă, de parcă așteptau să vadă dacă sunt atât de nesăbuit și să forțez să-l prind pe cel din față mea. După o scurtă analiză, am decis că nu are sens să risc și să pățesc că la Brașov Marathon când am căzut în poteca cu 4 km înainte de final, așa că am lăsat-o mai moale și am zis să termin ce am început. Aveam un timp decent pentru un antrenament mai lung. Am terminat pe 5 overall cu un timp de 4 ore și 9 minute, clasament aici. Poze n-am găsit încă, așa că voi updata la momentul potrivit:P.


Poza furata de la Andrei Z
M-am repezit către niște apa, apoi niște apa ‘hameita’ și după ce ne-am așteptat unii pe alții ne-am dus la Pizza Tempo să facem refull. A fost o alergare ok, guvernată iarăsi de prostiile pe care se tot pare că le repet…cred că mi trebuie pe cineva să stea cu bătul pe mine și să mă potolesc, altfel risc să mă zbat în mediocritate și să nu-mi explorez potențialul.

Luna asta va fi plină de curse, Urmează Brașov Semi pe 22, apoi S-Karp pe 29 și Piatră Mare pe 30, ultima fiind venită tot din sferă concursurilor random, din dorința de a susține inițiativă unor oameni faini. Așa că, deși nu voi fi competitiv, voi fi pe traseu și mă voi bucură de munte, un fel de recovery run de 15 km cu 1500 de m, dacă se poate spune așa:)).

Salomon Team Romania& Ciucas X3 sunt în spatele meu anul acesta, dar chiar și așa, îs hotărît să privesc doar în față, având totuși sentimentul plăcut că cineva a văzut ceva în mine ce merită susținut.

Ca și în ultimii 2 ani, merg pe același principiu “Get strong&stay uninjured’!

Advertisements