Retezat SkyRace – 17 iunie 2017

 

Am participat la acest concurs inca de la primele sale doua editii, luand apoi  o pauza de 3 ani. Cumva mi s-a parut un traseu prea dur pentru ce puteam atunci si deloc prietenos cu genunchii. Intre timp, (nu ca as fi devenit eu ce mare zmeu) am revenit la sentimente mai bune si am zis sa mai dau o sansa cursei, sa vad cat pot imbunatati de la 4:41 ala.

Aparent un traseu facil si scurt de ‘doar’ 28 de km cu 2300D+, el nu e deloc usor. Cu urcari lungi, lespezi miscatoare si ude pe alocuri si coboriri care-ti solicita musculatura la maxim, traseul Custura abordat mai rapid se poate lasa cu oleaca de damage. Pe mine m-a omorit tot timpul coborirea din Custura pana la intrarea in padure, traseul ala inierbat si ud, ma facea sa-mi simt picioarele ca niste paste flausate, parca erau niste prelungiri ale altuia, nu ma ascultau de ale naibii, orice le-as fi promis.

Numa ce trecuse o saptamana de la  Ironman Oradea, asa ca nu aveam mari asteptari, nu tu presiuni, nimic, am zis sa ma bucur de cursa si sa nu fac 100 de ore pe traseu, ca n-am venit totusi nici la hiking (a se vedea echipamentul minimalist).

Drumul intre Bucuresti si Cheile Butii…..moartea pasiunii, e ca si cum ai incalta o gagica buna cu sandale din alea gen “sinsila’, faci o eternitate si se instaleaza o oboseala de zici ca ai fost la prasit. Cazarea la cort e priceless, si la propriu si la figurat, dar pentru mine e modul ideal de a ma incarca cu energie si de a fi mai aproape de ce iubesc (da ma, iubesc si io pe alocuri).

Dimineata a insemnat mic dejun, ceva stretching, imbracat si ready to go. Vremea se anunta oleaca nasoala pe sus, dar avand echipamentul obligatoriu, nu-mi faceam probleme. ( pe care de altfel il recomand tuturor vitejilor ce vor sa faca 6:28 in loc de 6:47, sa-l ia totusi la ei sa nu pateasca alte cele).

Se pleaca ca de obicei tare, dar deja e o traditie…ma inhait cu Florin Totalca si-i cam dam impreuna, asa mai batraneste dar sustinut. Unde era de alergat, basculam, unde nu, dadeam la bete (multam fain Alexandra pentru bete, au fost exact ce trebuie). Nu eram intr-o forma excelenta, ma resimteam nitel dupa Iron, dar deh…nu m-a tras nimeni de maneca sa particip in conditiile date, imi asum… asa cum ar trebui fiecare din noi sa faca.

Nu mi-am putut abtine totusi amuzamentul cand am vazut eroi de plecau cu o viteza de zici ca terminau cursa, dar m-am gandit totusi sa nu fiu rautacios ca or sa invete ei candva asa cum toti am invatat la un moment dat. Ne-am intalnit bineinteles cu ei la prima panta….:P. Urcarea pana la Schit a fost decenta, m-am lasat depasit pe alocuri pentru ca deh, atat puteam, insa cumva tot tineam cu Florin alaturi. Undeva aprope de Punctul 2 de revitalizere imi spune ca suntem in urma cu 6 minute fata de timpul lui cel mai bun(4:03), desi mi se parea ca am mers destul de bine. Plesa-Piule-Scorota, a fost portiunea in care ne-am intalnit cu frigul si primul semn ca vremea rece avea sa ne insoteasca pe drumul spre custura, cumva avea poteca comuna cu noi. Am salutat voluntarii de pe Scorota, multam Irina de poza.

Coborirea pana la cabana Buta se facea prin niste santuri sapate de apa, asezonate cu pietre ce-ti puneau indemanarea la indoiala. Cumva Florin a facut o mica intorsura de mistret si a lasat-o mai moale. Probabil satul de mistouri, a renuntat la gandul de a abandona si i-a dat mai departe spre Custura. Aci vremea s-a asezat cumva in cur si a inceput sa ne testeze pe mai fiecare din noi. A inceput cu vant de 60-70 km pe ora…a vazut ca nu ne sufla, a trecut la next level. Oleaca de ploaies muscaciosa ce s-a transformat intr-o mazariche ce ne biciuia fetele si corpurile vinete si reci, ca in filmele porno cu sadomasochisti. Nush care dracu s-a simtit ca in mizeria de film cu 50 de umbre ale lui plm si 4 nasturi (nu-i ajungea una ca lu Peter Pan), cert e ca emisfera mea stanga inghetase, comenzile ajungeau greu la creier spre deloc si nu prea mai eram in stare sa articulez mai mult decat cateva icnete.

Sa nu mai zic ca deplaserea suferea ceva devieri iar cand ridicam betele riscam sa raman fara ele. Ajuns in Custura dupa 3 ore si vreo 3 minute, cu Florin pe urmele mele…salut voluntarii, las betele Pochiului (multam fain Bro’) si ii dau cumva la vale, dupa care la deal spre Vf Marii, loc in care am stat voluntar anul trecut.

Ploaia a udat lespezile destul de zdravan si facea cumva coborirea sa fie problematica. Dupa ce scad in altitudine, corpul da semne de incalzire si nu dupa multe minute si cateva cazaturi pe iarba uda, ajung la ultimul punct de revitalizare. Mi-am pus castile pe ultimii 6 km si i-am dat asa cum am putut eu mai bine, ajungand la final intr-un timp decent de  4 ore si 5 minute si cu pariul castigat (inside joke). clasament aici. A fost un pic mai bine decat ma asteptam, corpul n-a suferit asa mult, sau cel putin n-am mai tinut eu cont. Cert e ca ma voi reintoarce, un pic mai bine pregatit si cu gandul sa dobor bariera celor 4 ore (ceea ce pare la indemana) si sa ajung la un timp mai bun de atat. In mod normal mi-as fi dorit mai mult, dar in conditiile date sunt multumit  de ce a iesit.

Deja Asociatia Sport la Orice Varsta ne-a obisnuit cu o organizare fara cusur, taxa mai mult decat decenta si un comportament destul de profi pe toata durata evenimentului.

Tin sa multumesc organizatorilor, voluntarilor, salvamontistilor (care au avut ceva treaba) si tuturor celor ce s-au implicat sa ne faca ziua mai faina. Sunteti o echipa grozava si reusiti sa faceti evenimente la care sa revenim cu drag. Surpriza faina a fost din punctul meu de vedere, mama lui Robert care ne-a facut un chec si un cozonac de a intrat intai la suflet si apoi in stomac(multumiri multe). Daca mai sunt si alti oameni ce au facut asta, ma inclin.

Seara s-a lasat cu bere si dantuiala de au aparut moze mai multe de la chef decat de la alergare:)). Totusi seara a fost salvata de al nostru prieten si dj Sanatescu, ca muzica de la formatie suna a taraf pe alocuri:))).

Revenim si la anul, cu ganduri bune, picioare si mai tari si sper cu un timp mult mai bun. Pana una alta, nu totul se rezuma la alergat si timpi, asta-i un pretext sa ne strangem seara si sa ne bucuram asa cum stim noi mai bine, e vorba despre stat la cort, la bere, vorba si alte cele, alergatul e doar o mica parte…sau cel putin asa ar trebui sa se vada:)

Urmeaza oleaca de 7500, dar pana atunci pauza de la concursuri si ceva antrenamente mai constiincios asa ca sa-mi fie mai usor in cursa+multe experimente cu alimentatia pana dau de varianta ce mi se potriveste, altfel raman la stadiul de doar alerg si progresez ioc. E mult de munca, de tinut pliscul si alergat serios, ca wanna be suntem destui si ne dam ceva mai mari sportivi decat putem duce.

 

Hai sa ne fie de bine!

#TeamSalomonRomania

#CiucasX3

#Trisport

#GarminRomania

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s