Cappadocia Ultra Trail 18-22 octombrie 2017

 

 

Postul nu s-ar fi numit astfel daca atunci cand planuisem vacanta nu aflam ca se suprapune cu aceasta cursa, fix in zona in care aveam sa merg. Cum anul asta nu prea am balaurit destul (international) am zis sa mai adaug cate ceva pe bucket list, iar zona asta spectaculoasa mi-a atras atentia de la bun inceput. Achizitionarea biletelor a fost o aventura in sine, dar nu voi intra in prea multe detalii ca risc sa umplu cate ceva pagini numai pe acest subiect. Cert este ca i-am cooptat si pe Dragon si Anca si cu o zi inainte de intoarcere aveam sa alergam, care 120 de km, care 60 si unii 30… In mod normal daca as fi programat excursia in functie de cursa, as mai fi avut o zi de pauza dupa si apoi m-s fi intors, dar aici n-a mai fost sa fie.

Au fost 2 zile in Goreme si 2 in Urgup, zile in care ne-am relaxat si ne-am plimbat prin ceva vai ‘dotate’ cu niste formatiuni de stanca  ciudata.

Foto credit:Dragon

Organizatorii ne-au facilitat si un zbor cu balonul mai ieftin decat daca am fi apelat la orice agentie, lucru ce a reprezentat un mare plus, tinand cont ca era unul din motivele pentru care venisem aici. Asa ca a doua zi ne-am rezervat-o pt zborul cu balonul. Trezit la 5, preluare punctuala, mic dejun cu prea mult dulce si apoi o experienta inedita cu balonul. La rasarit eram zeci de baloane pe cer care dansau care mai de care pe ritmul lor. Un dans nu ca la carte ci in functie de ce simtea fiecare si asta avea un farmec aparte. Am nimerit peste un nene ce ne explica in timp ce zburam si care nu era preocupat de timpul limita. Asa ca dintr-un zbor de 50 de minute am facut unul de 1 ora si jumate.

In taxa de 50 de euro pe care am platit-o a intrat si transferul de la aeroport si pana la aeroport, respectand orarul nostru de zbor ceea ce a fost un castig real. Deasemenea pasta party de dinainte si dupa a fost un adevarat ospat si un exemplu de urmat pentru cursele de pe la noi din tara.

Veneam dupa 2 abandori in ultima vreme si recunosc ca egou-ul era un pic sifonat, oricat de realist am incercat sa raman. Asa ca era binevenita cursa asta si un mod bun de a-mi reintra oarecum in forma. Vremea nu se anunta foarte calda in schimb praful ameninta sa ne inghita cu totul, transformandu-ne pe toti in niste gogosi pudrate. 118 km cu 3700 difrenta de nivel, face din Cappadocia o cursa care te cam forteaza sa alergi, altfel stai si inghiti…praf, mult praf. Relieful e superb, peisajele asemenea iar solul prietenos cu cracii, cel putin pe prima parte.

Micul dejun dinainte de start a constat in ceva iaurt de al lor,cateva masline si niste migdale hidratate de cu o seara inainte. Am ales sa folosesc adidasii Salomon Sense 6 Racing red (prima greseala) + echipamentul meu clasic, shorti + tricou si manecute pentru a evita sa fiu ars de soare+ o basca pe cap pentru extra protectie.

Am luat startul undeva dupa a 3-a a 4-a linie si am inceput intr-un ritm confortabil ajungand in primul pluton dupa primul km, langa Radu si Gediminias, constient ca e doar o intamplare ca sunt acolo. Am stat undeva in umbra lor pana in primu checkpoint apoi usor dar sigur s-a cladit ceva distanta.

Vremea era ideala, cerul era impanzit cu baloane ce dansuiau dupa bunul plac. Urmau cam 15 km pana la urmatorul punct de alimentare si caldura isi facea incet simtita prezenta. Am alergat intr-un ritm confortabil si cat timp ma alimentam a venit si Alin Cardei langa mine.

Vorbisem sa plecam impreuna ceea ce am si facut, doar ca dupa cativa km am realizat ca fuge o idee prea tare si l-am lasat sa se duca. Am alergat prin niste vai superbe, vai pe care le facusem cu 2 zile inainte la pas; Red Valley, Love Valley si totul mi se parea ireal de frumos.

Primul moment mai greu al cursei a fost cand am terminat urcarea spre Cavusin. Niste convulsii in gambe de am crezut ca nasc, am slabit ritmul pentru un km si am preferat sa pierd viteza acolo decat sa risc sa fiu pus in cur. Dupa niste aminoacizi si niste apa, totul a revenit la normal si am inceput sa alerg decent. Ma asteptam ca din moment in moment sa fiu prins de unul din prietenii mei de la cursa de 60; traseul fiind comun pana acolo si ei avand mai putin de alergat, ma gandeam ca ar treb sa aiba cel putin o viteza in plus.

Nu s-a intamplat lucrul asta si m-am trezit ca facusem prima bucla in vreo 6 ore si 20 pe 60 de km, ceea ce nu e rau. La un moment dat m-am intersectat si cu cei de la cursa de 35 si parca as fi vrut si eu sa termin odata cu ei, dar am ales inca o bucla de 58 de km.

Partea a doua a cursei a fost uratica, inca de la inceput am dat de sol nisipos si parca poteci ca sa fie asa. Dupa o alergare decenta pe un teren cat de cat ok, a urmat partea de care am fost avertizat. Un praf pana la glezne, atat pe urcare cat si pe coborire ce facea din noi niste ocnasi. Ma simteam ca un aspirator, fara voia mea si senzatia era de sufocare. Nu vream decat sa ies mai repede din zona aia, drept urmare am marit pasul la vale cu riscul de a calca stramb. Ajuns in checkpoint, m-am descaltat si am scuturat ce aveam, am alimentat cu cola, lamaie si ceva sarat si i-am dat mai departe. Urmau cele 3 urcari de la final si soarele isi pierdea din putere.

A fost momentul in care mi-am bagat castile in urechi si am inceput sa basculez mai cu spor. Nici nu am simtit cand a trecut urcarea, am mai depasit si un omulet si i-am dat bice pe un plat fals. Seara incepea sa-si intre bine in drepturi si la penultimul checkpoint m-a prins cu un cartof fiert in gura.

A fost momentul in care am mai lasat un om in urma, am scos frontala si am pornit in urmarirea altuia. Era o chestiune de timp si asta ma facea cumva sa zambesc in sinea mea. In ultimul checkpoint am venit vesel si cu chef de mistouri dar si pregatit pentru cei 8-9 km ramasi in loc de 5 asa cum ni se spunea. Aveam chef de o bere si omuletii n-aveau…of

De aici am mai avut un alergator ce a plecat inaintea mea, dar oamenii m-au incurajat si mi-au spus ca-l prind, mai ales ca-mi spusesera ca aratam cel mai fresh dintre toti ce venisera.

L-am depasit in primii 2 km si am crosetat cu asiduitate micile urcari ce se mai intrezareau si parca orasul nu se mai vedea. Dupa ce in sfarsit am vazut luminitele,a urmat o coborire pe care sincer mi-ar fi placut sa fie pe zi, cam tehnica si plina de bolovani. Cand am dat de asfalt am zis ca-i gata, dar am alergat de zici ca incepeam iarasi cursa:)). Cireasa de pe coliva, chiar inainte de start am mai urcat un deal si atunci mi-a aparut o grimasa pe …coapsa, zvacnea de zici ca batea baba de la 2 in teava si numa iaca-ta au aparut si niste mortisori si Dumnazai in coltul gurii.

Am ajuns la finish in 13 ore si 55 de minute, locul 11 la general,clasament aici. Atmosfera nu era senzationala dar prezenta  Ancutei, Dragonului si Mihaelei a fost fix ce trebuie, basca am primit si berea la care tanjeam de mult (Mersi Miha). Am facut un dus inainte, un pic de masaj, mi-am luat mancarea si am tirat-o la hotel cu viteza unei zebre in vacanta;fault, hent, penalti, jur ca nu mai fac pana data viitoare.

M-am descurcat onorabil si nu pot fi decat multumit pentu prestatie tinand cont de sacrificiile facute si cat ma antrenez eu in general. Sezonul s-a incheiat cu 1800 de km de alergare (inclusiv cei din curse). Ramane sa fiu mai atent in abordarea curselor, accent mai mare pe alimentatie si sunt pe drumul cel bun.

Duminica a fost haos, ma dureau muschii cum de mult nu m-au mai durut, coboram din autobuz cu spatele, dar eram amuzat cand mai vedeam oameni ca si mine si radeam ca Mutley in barba. O cursa faina, organizata bine, face parte din World Trail Tour desi e doar la a 3 a editie, insa ca si impresie personala, cursa de 60 ar fi fost mai mult decat suficienta. E contrastul de frumusete si peisaj mult prea mare intre prima parte a cursei si cea de-a doua, asa ca daca ar fi sa ma reintorc, as opta pentru cursa de 60 in regim de viteza. La nici un weekend distanta, urma Festival Montan Sacele, 2 curse pentru mine, Vertical (sambata) si Piatra Mare Trail Running (duminica). La momentul ala nu ma vedeam in stare de nimic, dar deja pe marti lucrurile aratu mult mai bine.

Concursul asta e despre prieteni vechi, munte, zambete, traditie, oameni frumosi si incredere. Urmeaza blogul si pentru ala. Stay tuned.

 

Cius!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s