Ca broasca-n galeata…

 

Cum traditiile se schimba si se uita, tot asa am simtit nevoia sa astern cateva cuvinte aici pentru a pricepe mai bine ce mi s-a intamplat in ultima vreme. Daca pana acum scriam doar despre rapoarte de cursa si calatorii mai inedite, din pacate a venit momentul sa scriu si despre o accidentare pe care nu prea am luat-o in seama de la bun inceput. Titlul nu prea are nicio legatura (desi daca ma gandesc bine, ii fac eu o anal(ogie) pana la sfarsitul articolului) cu ce scriu aici, dar nestiind cum sa-l denumesc, am trecut prima chestie ce mi-a venit in minte.

Pe principiul ‘nici un pipi fara Strava’ am cautat in history sa vad cand am avut ultima alergare buna, fara dureri, pentru a putea realiza de cand persista problema. Piatra Mare Trail Running din cadrul festivalului Montan Sacele (29 octombrie, povestea aici.) a fost cea mai de referinta si a coincis cu incheierea sezonului pentru mine. Multumit fiind, am luat o pauza binemeritata de la alergare, astfel ca in afara de bicicleta si rutina mea zilnica, am mai facut un singur Long run pe 19 noiembrie, pe Lacul Vacaresti. Acolo am observat pentru prima data ca dupa ce am terminat alergarea, incercand sa ma descalt, m-am trezit cu o durere in zona abdominala ce se manifesta ca o febra obosita, lucru ce-mi limita miscarile mele de gheisa aschilopata.

Durerea si-a facut simtita prezenta mai acut a doua zi dupa ce m-am trezit, lasandu-se pe inghinali…ca deh, obosise si ea. De altfel a fost si singura mea alergare pe luna Noimebrie, considerand o pauza mai lunga ca fiind o idee buna. Inceputul lunii decembrie m-a adus tot mai aproape de Frankenstein. Inca 5 copci dupa o taietura pricinuita de o cazatura la ski (undeva in zona interioara a cvadricepsului) asa ca m-am limitat la 2 sesiuni de hike si m-am concentrat pe recuperare. 2 alergari am mai strans pana la sfarsitul anului, amandoua cu acelasi outcome, durere dupa alergare, cu precadere a doua zi dupa ce se racea corpul. Devenisem frustrat pe alocuri mai ales ca nu stiam ce dracu e, asa ca am cautat ceva ajutor.

Cum ‘datul cu parerea’ e sport national, am inceput sa ma gandesc si eu ce poate fi si am banuit ca durerea pleaca din abdomen si se lasa pe inghinali, dar daca pleaca din alta parte si acolo radiaza? Cu intrebarile astea existentiale m-am dus la un medic recomandat de Radu M. Dupa o ecografie si un CT a iesit fix ca-s paranoia si retard pe alocuri (asta daca medicii nu m-au crezut pe cuvant ca intr-adevar e o durere inexplicabila careia nici ei nu-i dau de cap). Asa ca luna ianuarie a venit cu un concediu fortat de 5 zile (internat ambulatoriu), vizite la medici, analize de sange si ganduri mai putin roz, asezonate cu frustrari de fata in midlife crisis age. Rmn-ul pare ultima reduta, dar cum la noi nu se face nimic fara trimitere am tot inceput sa umblu. Cred ca e lesne de inteles ca la stat sansele sunt din ce mai mici pentru ca…fonduri…pula si pentru ca la noi se fura orice, oricand, avem drepturi pe hartie, obligatii cu nemiluita iar unii doctori se cred dumnezei (i)…mamii lor de ciumapalaci.

Neafland nimic concret, am inceput sa fac experimente pe mine sa vad in ce moment doare si unde. Skiul e ok (partie sau tura), bicicleta la fel, Trx la fel, plank la fel, mai nou…alergarea e decenta, insa a doua zi apare durerea exact ca baba de la piata cu sacosa de rafie si dispare dupa o zi jumate de pauza.

Aproape e ca o ghicitoare cretina sau ca o intrebare la un examen cu raspuns multiplu, cert e, ca nimic nu ma satisface momentan. Iaca au fost 3 luni in care alergarea mea a fost prezenta precum bufnita-n hambar sau vrabia la psiholog.

Interesant insa comportamentul creierului in toata perioada asta si cum m-a afectat psihic, comportamental dar si cum am pus ceva kile in plus. Mai exact…daca pana acum nu aveam mai mult de 72 iarna, am ajuns ca vita la 75 de kg. Am realizat ca mancam foarte mult din plictiseala, simteam nevoia de rontait mai mult decat era normal, mancam neregulat si nu prea dadeam importanta consecintelor. Desi faceam chestiile astea si inainte, insa nu paream a avea vreo tangenta cu acul cantarului, lipsa miscarii cu care-mi obinuisem corpul m-a transformat intr-o mini-foca, numa buna de pus la chei. Socul avut a fost ca un triger point pentru mine, era paradoxal cum fac eu misto de grasi ce vor sa slabeasca cu ceaiuri, dar iau viata a 30 de pui intr-o omleta dimineata si sa risc sa ma cad in aceeasi groapa, ba sa mai trag si cearsafu peste mine.

Am inceput sa renunt la mancatul neregulat, la paine multa (lucru greu) sa pun accent pe hidratare, somn si reluarea miscarii sub diverse forme. Skiul a fost principala practica in week, bicla zilnic, flotari, trx, plank si destule abtineri ce au inceput sa devina firesti pe alocuri. Acu nu ma intelegeti gresit, nu-s fanaticu care-si numara caloriile mancate si o arde in ceaiuri si zacusca cu paine, dar nitica reorganizare m-a adus dupa 3 saptamani la 71.2 kg dimineata, lucru mai uman totusi. Cum mare fan dulciuri nu sunt, am realizat cu stupoarea ca mancatul pe baza de stres si nefacut mai nimic, e o adevarata problema… cum mancatul de placere si nu de nevoie e o sabie cu 2 taisuri, lucruri pe care nu le-as fi luat asa in seama daca nivelul meu de miscare ar fi pastrat acelasi trend ca si inainte. Mancam orice as fi poftit, oricand fara sa am grija caloriilor atata timp cat ma miscam mai ceva ca un peste in acavariu.

N-as putea spune ca am trecut prin vreo stare depresiva, desi recunosc ca am observat niste deviatii pe alocuri pe care le-am atribuit frustrarilor pricinuite de lipsa de miscare. Desi nesanatoasa in anumite privinte, fiind privat de stilul asta de viata m-a dezechilibrat destul de tare si mi-a ridicat destule semne de intrebare despre felul meu de a fi si despre ce vreau sa fac in continuare. Trebuie sa recunosc ca nu am mai avut probleme de genu asta, ba mai mult nu am mai avut o accidentare serioasa de aproape 3 ani de zile, iar faptul nici acum nu stiu despre ce e vorba, imi fute zenul.

Sunt insa recunoscator ca inca pot face chestii ce-mi plac si sunt increzator ca pasa asta proasta va trece. Am programate curse pentru anul asta, deci clar voi alerga in continuare, tot ce sper e sa fie la un nivel bun in conditiile date. Speriat un pic de faptul ca durerea parea sa apara si cand incercam sa trag mai tare, dar pusilau sa nu fortez…Marti am trecut peste acest aspect si am integrat vreo 3 km intr-o alergare de 14 dorind sa-mi testez viteza. Au fost km cu 3:40 si am constatat ca jena nu e foarte mare si ca e posibil sa fie un muschi intins sau vreun nerv ce-mi face nervi:P. Drept urmare, azi voi incerca sa alerg iar, la 2 zile dupa ultima alergare si vedem ce iese, poate imi intru in ritm si poate totul se datoareaza din cauza pauzei prea lungi si a inceputului prea abrupt, m-as caca pe mine de ras sa fie din cauza asta.

Incerc sa nu fac o tragedie din asta, stiu ca pentru multi e fix un fas ca nu mai pot alerga eu cum o faceam inainte (si nu, nu e de la batranete) dar pentru mine e un stil de viata ce ma face sa ma simt bine, asa ca ia-mi ‘prajitura’ si fii sigur ca te bag in pizda ma-tii.

Am pus accent mai mare pe partea psihica decat pe natura accidentarii deoarece la cea din urma pot doar sa-mi dau cu parerea si sa-mi fac filme aiurea (iar fara un vin bun langa nu e fun) pe cand partea psihica, it’s fact. Pot determina pattern-uri si deficiente comportamentale ce sunt fascinante in viata unui individ cu blana.

 

Cam atat pentru acum…daca a mai avut cineva probleme asemanatoare si le-a dat de cap, comment, daca nu…plm

 

Ps1 nu ma trimiteti la babe, vrajitoare, vraci, varcolaci, kfc (ups, asta nu are ce cauta aici) si alte bodegi ce-ti garanteaza recuperarea miroculoasa pentru numai 89.9 lei.

Ps2 Analogia cu titlul ar fi ca ca si broasca, in loc sa inot in lac sa fiu in largul meu, ma invart in cerc in ideea de a-mi recapata forta ca mai apoi sa zburd pe munti, acolo unde-mi e locul.

 

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s